Alcoolii

                De obicei când rostim cuvântul "alcool" ne gândim la spirtul medicinal sau la băuturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli conţin o anumită substanţă orga-nică numită etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel puţin o grupare hi-droxil legată de un atom de carbon saturat. Dintre aceştia fac parte metanolul, e-tanolul, butanolul şi propanolul, aceştia formând serii omoloage.

                               Proprietăţile alcoolilor

                Alcoolii alifatici pot exista în forme izomerice începând de la propanol în sus. Alţi compuşi, ca fenolii sau enolii, pot conţine grupe de hidroxil, dar din cau-ză că sunt ataşate direct carbonilor nesaturaţi se pot comporta diferit. În fenoli şi e-noli electronegativitatea puternică a atomilor de oxigen face ca acesta să atragă e-lectroni din inelul aromatic sau din legăturile duble, ca şi din atomii de hidrogen din grupările hidroxil. Acest lucru face ca legătura carbon-oxigen să fie mai puter-nică şi astfel să reacţioneze mai greu cu alţi compuşi.

     Alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar dacă are structură un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legată direct de acest inel. Anumiţi alcooli sunt complet miscibili în apă în orice proporţii. Acest lucru se datorează puternicii Punţi de hidrgen care se stabileşte între oxigenul puternic electronegativ (din hi-droxil) şi hidrogenul ionic din apă.

     Moleculele de apă sunt atrase mai tare de moleculele de etanol decât între ele. Din acest motiv etanolul amestecat cu apă produce un amestec care are volumul mai mic decât suma celor două lichide luate separat. Puterea acestei atracţii dintre moleculele de etanol şi apă le împinge mai aproape scăzând astfel volumul ames-tecului şi crescând densitatea acestuia, în ciuda faptului că etanolul are densitatea mai mică decât cea a apei. Etanolul (şi alţi compuşi) formează astfel ceea ce se nu-meşte un amestec azeotropic cu apa. Chiar  dacă cele două substanţe au puncte de fierbere diferite (78 respectiv 100 grade Celsius) puterea atracţiei între ele le fa-ce ca la temperatura de 78,1 grade Celsius ele să se distileze împreună ca un ames-tec compact.

     Alcoolii mai uşori (metanol, etanol) sunt lichide mobile la temperatura camerei. Înaintând în seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte, alcoolii au tendinţa de a forma lichide mai vâsocase, chiar solide moi. De asemenea, punctele de fierbere şi topire cresc odată cu creşterea număruli de atomi de carbon.

NOŢIUNEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

1.            Sfera de cuprindere a noţunii de administraţie publică

Activitatea executivă (constând în organizarea executării  şi executarea în concret a

actelor normative) este realizată de un sistem  de organe ce portă denumirea de organe executive. Totalitatea acestor organe ce exercită atribuţii executive formează puterea executivă, alături de celelalte două puteri organizate în stat : legiuitoare şi judecătorească.

                După criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifică în organe cu competenţă generală şi organe de specialitate, iar după din punctul  de vedere al competenţei teritoriale distingem între organele centrale şi locale.

2.            Distincţia dintre administraţia publică centrală si administraţia

     publică locală.

Distincţia dintre Administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai

multor criterii cumulative. Ele au în vedere competenţa teritorială şi materială a organelor ce  compun administraţia publică şi natura interesului pe care il promovează. Astfel, administraţia publică centrala îşi  exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ teritoriale în care au fost alese autorităţile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraţia publică centrală dispun fie de competenţă materială generală

• Guvernul, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie  în jurul realizării interesului local. Nu în primul rând, în timp ce administraţia centrală promovează interesul general – naţional , cea locală promovează  înteresul localităţii respective.    

Anemia

Anemia poate fi definita ca o scadere a capacitaţii sângelui de a transporta oxigen, cauzata de o concentraţie mica a hemoglobinei. Celulele din corpul uman au nevoie de oxigen pentru a utiliza in totalitate combustibilii.

Oxigenul este transportat de la plamâni la ţesuturi prin organism cu ajutorul celulelor rosii. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, o molecula caracteristica oricarei celule rosii. Daca cantitatea de hemoglobina functionala este redusa atunci ce poate spune ca apare anemia. Anemia care rezulta poate lua multe forme printre care: cea cauzata de o deficienta de fier, de vitamine (anemie megaloblastica), a tiroidei, distrugerea prematura a celulelor rosii (anemie hemolitica), inlocuirea celulelor normale din maduva spinarii cu celule canceroase sau leucemia (anemie myelophthisica), ranirea maduvei spinarii (anemie aplastica), defecte structurale inascute ale celulelor rosii,  inhibarea productiei de erythropoietin de catre sistemul imun (anemie cronica) si o incapacitarte de a produce hemoglobina sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastica).

Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate in categorii in functie de cauze si tratamente. In totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoana anemica poate aparea adesea palida si slabita, poate simti ca nu mai poate respira sau ca leşin, o resimtire a batailor inimii in tot organismul.

 Perturbarea poate fi datorata mai multor conditii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentatii necorespunzatoare. Cu toate ca unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului acelea cauzate de alimentatie pot fi tratate acasa dupa darea diagnosticului. Este important sa ne ocupam de anemia datorata alimentatiei pentru ca este foarte raspindita si totodata simplu de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutritionala sunt cea datorata lipsei de fier, de acid folic si de vitamina B12.  Anemia insaşi nu este o boala ci mai degraba un set de simptome ce tin de patologic.

Fluviu Colorado

 Raul colorado are lungimede  2.740 Km ,suprafata bazinului 635.000 kmp si este stbate America de Nord pina la gura de revarsare mai strabate si o mare parte din Mexic

         Colorado impreuna cu Columbia sunt cele mai mari fluvii ale   continentului nord-american, avand directia de curgere spre Oceanul Pacific. Izvoarele sale se gasesc in Muntii Medicine Bow, sub Clark Peak (3.952 m) din Muntii Stancosi, in perimetrul Parcului National al Muntilor Stancosi. Inainte de a iesi din grupul compact muntos, primeste pe stanga pe Gunnison si, ceva mai jos, dupa ce intra in statul Utah, din dreapta, pe Green River-cel mai mare afluent (1.175 km), mai lumg decat insusi riul Colorado in punctul de confluenta cu acesta. Green River izvoraste din muntii Wind River (4.202 m) si Wyoming (3.479 m), apoi strabate un podis inalt  (2.000 m), teritoriul unei rezervatii naturale (Dinosaur National Monument), alte culmi muntoase pana ajunge sa-si uneasca apele cu Colorado.

        Un alt afluent destul de lung (580 km), al riului Colorado este San Juan, care izvoraste din Muntii Juan. La circa 100 km avale de confluenta cu San Juan, dupa ce trece in statul Arizona, Colorado strabate Marble Canyon. Intre Marble Canyon si celebrul Grand Canyon, care urmeaza, primeste pe stinga afluentul Little Colorado

care dreneaza partea partea de sud-vest a Podisului Colorado.

         Dupa confluenta cu Little Colorado, fluviul formeaza cel mai mare canion din lume (Grand Canyon)-situat intre podisurile secundare- Kaibab in mord si Red Butte in sud-cu o lungime de 450 km, latime intre 6 si 30 km si adincime de pana la 1.600 m.

Babilonia antic

     De-a lungul celor 2 mii de ani ai istoriei sale ,Orasul antic Babilon a fost de doua ori capitala unui mare imperiu ,legendary pentru splendoarea sa .Insa babilonienii au facut si importante progrese intelectuale si stiintifice .

               In  comparatie cu primele mesopotamiene Sumer si Akkad ,babilonum a aparut mult mai tarziu ,amintit pentru prima oara in sec al 23-lea i.e.n.El a devenit cu adevarat important abi dupa 1900 i.e.n. cand un grup de triburi semitice ,amoritii,au ocupat Sumerul.In cativa ani,Babilonul a devenit capitala micului regat amorit ,care s-a extins si sub domnia lui Hammurabi, s-a transformat  intr-un imperiu  care a ocupat sudul Mesopotamiei si o parte din nordul Asiriei .

            Ierarhia sociala complicata si bunastarea economica a Babilonului  reies din documente de lut scrise pe tablite de lut ,descoperite in palatul din Mari al lui Hammurabi.Ele sunt redate si inscris pe pilonii ridicati in intreg imperiu .Desi imperiului lui Hammurabi s-a destramat curand dupa moartea sa ,Babilonul a ramas un oras important –in asa masura incat toata partea de sud a Mesopotamiei o numim Babilonia .Bunastarea orasului se datora asezarii strategice pe raul Eufrat ,care I-a permis sa detina controlul asupra cailor de comert care treceau prin sudul Mesopotamiei.chiar din acest timp Babilonul avea si un statul special de centrul religios si de educatie .Dupa cucerirea Mesopotamiei ,babilonienii si vecinii lor asirieni  din nord au preluat  cultura  din Sumer si Akkad adoptand limba akkadiana,pastrand miturile sumerienilor si inchinandu-se zeilor lor.Insa Hammurabi a schimbat oranduiala religioasa,ridincandu-l pe Marduk ,zeul orasului Babilon in pozitia  de conducator al pamteonului Sumerian ,sustinand ca aceasta este dorinta zeitatilor implicate! Cu timpul ,credinta in suprematia lor Marduk a prins radacini si Babilonul a devenit un oras sfant centru cultural si o metropolo bogata .

Auguste Renoir

                       

                Auguste Renoir îşi face apariţia în artă ca impresionist.Cariera sa de artist începe foarte devreme în condiţii defavorabile, aproape patetice şi se termină în ajunul morţii. Renoir trăieşte şaptezeci şi opt de ani din care mai bine de şaizeci îi petrece într-o muncă încordată.

        El se naste in anul 1841 la Limojes şi este fiul unui croitor foarte sărac. La 15 ani intră într-o fabrică de porţelan ca decorator, apoi pictează evantaie.Dar din această ocupaţie nu ajunge să işi câştige pâinea zilnică.

                Insa la 

 20 de ani intră în atelierul lui Gleyre,unde întâlneşte  pe Monet,pe Bazille şi pe Sisley şi astfel se leagă între ei prietenia din care va ieşi primul grup de impresionişti. Spre deosebire de ceilalţi el este instinctiv,nu dispreţuieşte nici tradiţia nici trecutul ca atare. Încă o diferenţă între el şi ceilalţi impresionişti ,diferenţă din care va decurge, ca o consecinţă şi desparţirea lor-ceea ce îl atrage mai puternic  ca subiect este nudul,trupul uman mai ales cel al femeii, pe cand restul impresioniştilor sunt preocupati îndeosebi de subiecte din natură,adica de diversele forme de peisaj.

                Alături de această temă pe care o tratează de nenumărate ori el studiază şi floarea.Obişnuia sa spună că pictează flori ca o pregătire în vederea redării carnaţiei feminine.Imediat ce ajunge in posesia tehnicii impresioniste se opreşte la tema ce joacă un rol esenţial în evoluţia şcolii:redarea aspectelor unui oraş.

                La 40 de ani merge în Italia, la Pompei unde studiază faimoasele decoraţii ale romanilor din primul secol al imperiului lor.Îşi dă seama de neajunsul suferit de pictură din pricină că desenul fusese neglijat de către impresionişti.Ajunge la concluzia că impresionismul greşise şi pentru prima dată începe să fie nesigur,să-şi pună întrebări,să aibă nelinişti.

                Puţin câte puţin se îndreatpă către acea ultimă fază a carierie sale,în care nudul deţine rolul principal.De tânăr se îmbolnăveşte de reumatism deformant,iar mâinile îi sunt înţepenite şi aproape că nu se mai poate servi de ele.Totuşi pasiunea pentru pictură e aşa de mare încât inventează tot felul de mijloace ca să continue să picteze chiar în situaţia teribilă în care se afla.Uneori prietenii îl surprindeau cu pensula legată de mână pe care o purta cu infinită greutate,în timp ce cineva îi mişca şevaletul în directia pe care o indica artistul.Spre sfârşitul vieţii a facut şi sculptură.Ajunsese să conducă în aşa fel pe unul din ajutoarele sale cu mâna şi cu un bastonaş,încât făcea operaţia pe care o dorea Renoir.Sculpturile acestea trec cu drept ca opere autentice ale acestuia,deşi mâinile sale aproape nici nu le-au atins.

Originile creştinismului

In primul secol al erei noastre, in Imperiul roman si-a făcut apariţia o noua religie: creştinismul. Aducând un mesaj universal, mai presus de diviziunile naţionale sau sociale, creştinismul avea sa devină religia dominanta pe întreg cuprinsul Imperiul roman

IUDEEA ROMANA

Din anul 63 i. Cr., Ideea este inclusa in provincia romana Siria. Regii Iudeii domnesc sub autoritatea proconsului roman. Ocupaţia romana i-a divizat pe evrei in mai multe grupări. Saducheii reprezentau bogata si influenta aristocraţie preoţeasca, colaboratoare a romanilor. Fariseii erau partizanii respectării cu stricteţe a Legii lui Moise. Zelotii erau adepţii rezistentei armate, violente contra romanilor. Esenienii erau o secta care, dezgustata de societatea din timpul ei, a preferat sa trăiască in comunitati monarhale izolate.

O componenta esenţiala a iudaismului era ideea venirii unui salvator, Mesia, care sa elibereze poporul evreu.

CRESTINISMUL SI MESAJUL SAU

Nucleul întregii doctrine (doctrina reprezintă pentru creştini totalitatea credinţelor, a ideilor, a regulilor, care definesc o concepţie a omului fata de Dumnezeu, fata de lume si fata de ceilalţi) creştine este Iisus, pe care discipolii săi l-au numit Mesia (Unsul, in greceşte Christos). Născut in Palestina, in anul 5 i. Cr., el a fost răstignit in anul 30 d. Cr. Viata si scurta lui apariţie de Mesia sunt descrise de Evanghelii.

Iisus nu a contestat religia evreilor, dar a încercat sa depaseasca limitele unei comunitati umane restrânse, mesajul sau fiind adresat tuturor oamenilor. Creştinismul este o religie întemeiata pe iubirea aproapelui si pe virututi morale. Cretinilor li se promitea după moarte viata eterna in imparatia lui Dumnezeu, Paradisul.

Alexandru Lăpuşneanu

                                                                               

                               de Costache Negruzzi

                Negruzzi este creatorul nuvelei istorice româneşti. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost publicată în primul număr al revistei Dacia Literară în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoperă, o culme neîntrecută până în prezent.

                Adevăr şi ficţiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaţia despre întoarcerea lui Lăpuşneanul împotriva dorinţei marilor boieri şi episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetările recente pun în lumină faptul că Lăpuşneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri şi că mai aspră era soţia sa. Vinovat de acestă deformare este însă cronicarul Ureche. Important însă este, că pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul şi imaginaţia sa- a reuşit să creeze o ficţiune credibilă.

ALEGORIA LUCEAFĂRULUI (studiu critic)

Legendele Luceafărului

                Geniul lui Eminescu este văzut ca înalţându-se în lumina Luceafarului. Poezia a retinut cel mai mult atenţia iubitorilor de artă frumoasă. Răsuntetul se explica prin faptul că poezia este o alegorie a nefericirii pământeşti a poetului şi aceasta a fost scrisă cu puţin înainte ca poetul să intre în prima faza a bolii sale mintale.

                G.Calinescu consideră că Luceafărul nu avea aşa un mare răsunet fara opera completă a lui Eminescu. El consideră Luceafărul vârful operei eminesciene spre care ne urcăm citind creaţiile mai mici.

                Din toate acestea se desprinde o idee centrală confirmată de toţi criticii prin care este considerată că întreaga creaţie eminesciană conţine motivul luceafărului.

                Poezia Luceafărul s-a născut în noaptea unei mari dureri din dragostea lui Eminescu pentru Viorica Micle. Acest lucru a fost confirmat de Eminescu lui Maiorescu care la rândul lui a transmis această inforamţie lui I. Al. Brătescu-Voineşti.

                Ideia geniului nemuritor este veche în gândirea poetului. Pe măsură ce el intra tot mai mult în conflict cu oamenii vremii el teoretizează distanţarea geniului de societate.

                Hyperion, demonic

                Eminescu n-a stăruit asupra dramei umane din Frumoasa făra corp pentru că soluţia a dat-o în Legendele Luceafărului: zmeul care simbolizează pământescul se resemnează în lumea nemuritoare.

Metabolismu si nutritiea

                                                                                                 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                 Schimbul permanent de  substanţe şi energie dintre organism şi mediu se numeşte metabolism şi constituie funcţia fundamentală a vieţii ; încetarea metabolismului determină moartea organismului.                    

Pentru eliberarea energiei ce se găseşte acumulată în substanţele alimentare, au loc în organism reacţii chimice (enzimatice), în urma cărora rezultă şi substanţe ce vor fi eliberate în mediul extern. Energia intrată în organism nu se pierde, ci se transformă şi se întoarce în mediu sub alte forme.

Glucidele se găsesc în proporţie mare în alimentele de origine vegetală (grâu, porumb, orez, fructe, legume, zahăr, miere), şi în cantitate mai mică cele de origine animală (lapte). În alimente, se găsesc cu structură chimică diferită: unele  au moleculă mică, monozaharide (glucoză, galactoză), altele au molecule duble, dizaharide (maltoză, lactoză), şi în sfârşit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloză). Glucidele nu pot fi absorbite de organism decât în urma digestiei, care le transformă în molecule nozaharide, singurele capabile să străbată bariera intestinală, să treacă în sânge şi să ajungă la ficat. Aici o parte se transformă prin sinteză în glicogen, ca substanţă de rezervă, iar o altă parte trece în circulaţia generală pentru a fi folosite de ţesuturi şi organe.

  Glucidele intră în compoziţia citoplasmei şi din ele se eliberează aproximativ 60% din totalul energiei consumată de organism (1 gram de glucoză eliberează 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor în citoplasmă şi transformarea lor până la apă şi bioxid de carbon. La nevoie şi glicogenul de rezervă din ficat poate fi transformat în glucoză (monozaharid) şi trecută în sânge pentru consum. Nivelul glucozei în sânge este menţinut constant 1-1,5 grame la litru. Când glucidele sunt în exces, ele se pot transforma şi în grăsimi şi se depun ca atare în organism.

Lipidele (substanţe grase) se găsesc în proporţie mare în alimentele de origine animală (unt, slănină, carne de porc) şi unele fructe (alune, nuci, măsline). 

INTERVENŢIA OMULUI ÎN CIRCUITUL APEI

Dorinţa omului, din toate timpurile, de a influenţa anumite fenomene ale naturii în funcţie de necesităţile lui, nu este nouă. Ea se pierde în negura vremurilor şi a ajuns până la noi doar în legende, obiceiuri, ritualuri sau dansuri.

Apariţia ploii provoacă un sentiment tonic, care dă mulţumirea lucrului împlinit şi siguranţa zilei de mâine printr-o recoltă bogată pe care numai o ploaie căzută la timp o poate asigura. Fără ploaie vegetaţia se ofileşte, pământul se usucă şi crapă, iar animalele şi oamenii su-ferind de sete lâncezesc şi în final mor. Iată de ce, în comunităţile primitive, magicienii triburilor din diferite părţi ale lumii, dar mai ales din regiunile aride şi semi-aride, acei care se obligau, pentru binele tribului, "să asigure” căderea ploilor la timpul potrivit erau conside-raţi oameni foarte importanţi. Metodele prin care aceştia încercau să-şi aducă sarcina la îndeplinire se bazează pe principiul magiei homeopatice sau imitative. Astfel, dacă doreau să aducă ploaie, simulau stropire sau imitau norii, iar dacă voiau să o oprească recurgeau la imi-tarea căldurii sau a focului. Aceste practici şi obiceiuri, din diferite părţi ale lumii sunt foarte frumos descrise în primul volum din “Creanga de aur” a cunoscutului savant englez J. G. Frazer. Din câte prezintă autorul citat, aceste practici nu sunt specifice numai popoarelor din Africa şi Australia unde soarele este necruţător. Ele se întâlnesc aproape la toate popoarele lumii, inclusiv la cele civili-zate din Europa.

În aceste ritualuri îşi are, şi la noi, originea binecu-noscutul "dans al Căluşarilor". Dimitrie Cantemir, de-scrie datina cunoscută, la noi, sub numele de "Paparudă”, ritual care se desfăşura în speranţa atragerii ploii. În alte regiuni din ţară practicile, deşi diferite, aveau ace-laşi scop. O serie de descântece de venire sau de oprire a ploii, care se întâlnesc în multe variante ale folclorului românesc şi ale altor popoare, izvorăsc din aceeaşi do-rinţă a omului de a modifica mersul normal al fenome-ne1or naturii în folosul lui.

Inelul de foc –vulcanii Terrei

   Inca din istorie  puterea de distrugerea eruptiilor vulcanice au impresionat oamenii din cele mai vechi timpuri.Prima descriere stiintifica a unei eruptii vulcanice a fost aceea a lui Pliniu cel Tanar care a trait experienta unei eruptii a Vezuviului in anul 79 d.Hr.,eruptie ce a distrus orasele romane Pompei si Herculaneum.De atunci si pana in prezent vulcanologii au adunat date importante in vederea elaborarii unor metode de predictie,astfel incat pagubele produse de eruptii sa fie reduse la minimum.

 

   Vulcanismul,departe de a fi un incident neglijabil din istoria Pamantului,este esential pentru definitivarea infatisarii actuale a  planetei noastre.Rolul vulcanismului a fost,de asemenea,determinant in aparitia vietii,aceasta luand nastere si dezvoltandu-se datorita imenselor cantitati de elemente chimice volatile,solubile,emanate de aparatele vulcanice in timpul eruptiilor.

Cometele(ce sunt Cometele)

     Cometele 

Ele ca structura la baza lor au praf, gheata, dioxid de carbon, amoniu si metan, ele asemanandu-se cu niste bulgari de zapada. Cometele orbiteaza in jurul Soarelui, dar majoritatea orbitelor lor se gasesc in afara sistemului solar. Ocazional, o cometa intersecteaza orbitele planetelor din sistemul nostru solar, unele cu regularitate, dar altele la un interval mai mare de timp(10/200ani).

 Ce sunt cometele?

Cometele sunt corpuri ceresti  mici şi fragile, de formă neregulată, alcătuite dintr-un amestec de gheaţă şi praf, materialele reziduale în urma formării SSH. Dimensiunile lor medii sunt între 750 m şi 20 km, dar exista şi excepţii: cometa Chiron are 170 km în diametru. În 1995 erau catalogate 878 de comete, împreună cu orbitele lor. Dintre acestea, 184 sunt comete periodice, cu perioade orbitale mai mici de 200 de ani.

        In timp ce o cometa se apropie de Soare, gheata din interiorul ei se incepe a topi formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel vizibile cand lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se apropie de Soare, cu atat mai mult gaz se produc. Gazul si praful sunt indepartate de Soare de particulele incarcate electric, cunoscute si sub numele de vant solar. Particulele de praf dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita vantului solar, coada cometei este indreptata intotdeauna in directie opusa Soarelui.

Deci cometele sunt mebrii ai sistemului solzar.  Cometele, mai ales cele stralucitoare, sunt aparitii rare. Cometa Hale-Bopp (descoperita in vara lui 1995 si vizibila la latitudini temperate nordice pana in primavara lui 1997) si cometa Hyakutake ( descoperita in iarna lui 1996 si vizibila doar pentru cateva luni in acea primavara), au fost cele mai recente comete mai stralucitoare, vizibile , e un fel de a zice, imaginea lor era jalnica, cu ochiul liber chiar si din Bucuresti.