Negruzzi
este creatorul nuvelei istorice româneşti. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost
publicată în primul număr al revistei Dacia Literară în anul 1840. Nuvela lui
Negruzzi este o capodoperă, o culme neîntrecută până în prezent.
Adevăr
şi ficţiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi,
mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaţia despre
întoarcerea lui Lăpuşneanul împotriva dorinţei marilor boieri şi episodul
uciderii celor 47 de boieri. Cercetările recente pun în lumină faptul că
Lăpuşneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât
47 de boieri şi că mai aspră era soţia sa. Vinovat de acestă deformare este
însă cronicarul Ureche. Important însă este, că pornind de la sumare date
istorice, Negruzzi -prin talentul şi imaginaţia sa- a reuşit să creeze o
ficţiune credibilă.
Nuvela
înfăţişează întâmplări din a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. Este o
perioadă frământată, tensionată din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru
putere.
Structura
nuvelei: nuvela este alcătuită din patru părţi, fiecare având un moto
semnificativ.
1. Dacă
voi nu mă vreţi, eu vă vreu! - ilustrează hotărârea lui Lăpuşneanul de a ocupa
tronul împotriva dorinţei marilor boieri
2. Ai
să dai sama, doamnă! - sunt cuvintele rostite de văduva unui boier şi adresate
doamnei Ruxandra, ca o ameninţare pentru crimele înfăptuite de soţul ei
3.
Capul lui Moţoc vrem! - exprimă nemulţumirea poporului din cauza numeroaselor
dări şi din cauza asupririi boiereşti
4. De
mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu! - sunt cuvintele lui Lăpuşneanul,
care, revenit la realitate, îi ameninţă pe cei care voiau să-l călugărească.
Nuvela
are o compoziţie echilibrată şi a fost asemănată cu a celor patru acte ale unei
drame. Astfel expoziţia o reprezintă sosirea lui Lăpuşneanul în Moldova,
intriga: acţiunile domnitorului îndreptate împotriva marilor boieri, punctul
culminant: uciderea celor 47 de boieri şi a lui Moţoc, iar deznodământul este
moartea lui Lăpuşneanul.
Alexandru
Lăpuşneanul este un personaj complex, alcătuit din lumini şi umbre, asemenea
oamenilor adevăraţi. Cruzimea domnitorului este motivată istoric şi psihologic:
el îi pedepseşte pe marii boieri, care îşi doreau puterea şi pentru că îl
trădaseră în prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în
mâinile domnitorului împotriva tendinţelor marii boierimi. Cuvintele lui
Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă de fier.
Chiar
de la început domnitorul dovedeşte vederi progresiste, înaintate, răspunzând
boierilor: Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!
Pentru
a se răzbuna, domnitorul se preface, simulează împăcarea cu marii boieri. De
asemenea şi-l apropie pe Moţoc. Totuşi violenţa şi cruzimea lui depăşesc la un
moment dat limitele normalului în scena uciderii boierilor şi a alcătuirii
piramidei de capete. În caracterizarea personajului Negruzzi notează gesturi,
mimica, comportarea, replica: -Bine aţi venit boieri, zise Lăpuşneanul,
silindu-se a zâmbi…; …răspunse Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară ca un
fulger…
Şi
celelalte personaje sunt bine caracterizate (şiretenia mitropolitului, care îi
sugerează doamnei Ruxandra să-şi otrăvească soţul, fără ca el să se implice).
Pentru
prima oară în literatura română Negruzzi caracterizează personajul colectiv:
mulţimea adunată sub zidurile palatului.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu