Alcoolii

                De obicei când rostim cuvântul "alcool" ne gândim la spirtul medicinal sau la băuturile spirtoase, dar aceste tipuri de alcooli conţin o anumită substanţă orga-nică numită etanol. Alcoolii sunt unii dintre cei mai utilizaţi şi cunoscuţi compuşi chimici. De fapt un alcool este un compus organic care are cel puţin o grupare hi-droxil legată de un atom de carbon saturat. Dintre aceştia fac parte metanolul, e-tanolul, butanolul şi propanolul, aceştia formând serii omoloage.

                               Proprietăţile alcoolilor

                Alcoolii alifatici pot exista în forme izomerice începând de la propanol în sus. Alţi compuşi, ca fenolii sau enolii, pot conţine grupe de hidroxil, dar din cau-ză că sunt ataşate direct carbonilor nesaturaţi se pot comporta diferit. În fenoli şi e-noli electronegativitatea puternică a atomilor de oxigen face ca acesta să atragă e-lectroni din inelul aromatic sau din legăturile duble, ca şi din atomii de hidrogen din grupările hidroxil. Acest lucru face ca legătura carbon-oxigen să fie mai puter-nică şi astfel să reacţioneze mai greu cu alţi compuşi.

     Alcoolul benzilic este considerat un alcool deoarece, chiar dacă are structură un inel aromatic, gruparea hidroxil nu este legată direct de acest inel. Anumiţi alcooli sunt complet miscibili în apă în orice proporţii. Acest lucru se datorează puternicii Punţi de hidrgen care se stabileşte între oxigenul puternic electronegativ (din hi-droxil) şi hidrogenul ionic din apă.

     Moleculele de apă sunt atrase mai tare de moleculele de etanol decât între ele. Din acest motiv etanolul amestecat cu apă produce un amestec care are volumul mai mic decât suma celor două lichide luate separat. Puterea acestei atracţii dintre moleculele de etanol şi apă le împinge mai aproape scăzând astfel volumul ames-tecului şi crescând densitatea acestuia, în ciuda faptului că etanolul are densitatea mai mică decât cea a apei. Etanolul (şi alţi compuşi) formează astfel ceea ce se nu-meşte un amestec azeotropic cu apa. Chiar  dacă cele două substanţe au puncte de fierbere diferite (78 respectiv 100 grade Celsius) puterea atracţiei între ele le fa-ce ca la temperatura de 78,1 grade Celsius ele să se distileze împreună ca un ames-tec compact.

     Alcoolii mai uşori (metanol, etanol) sunt lichide mobile la temperatura camerei. Înaintând în seria omoloagă, cu cât numărul atomilor de carbon creşte, alcoolii au tendinţa de a forma lichide mai vâsocase, chiar solide moi. De asemenea, punctele de fierbere şi topire cresc odată cu creşterea număruli de atomi de carbon.

NOŢIUNEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

1.            Sfera de cuprindere a noţunii de administraţie publică

Activitatea executivă (constând în organizarea executării  şi executarea în concret a

actelor normative) este realizată de un sistem  de organe ce portă denumirea de organe executive. Totalitatea acestor organe ce exercită atribuţii executive formează puterea executivă, alături de celelalte două puteri organizate în stat : legiuitoare şi judecătorească.

                După criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifică în organe cu competenţă generală şi organe de specialitate, iar după din punctul  de vedere al competenţei teritoriale distingem între organele centrale şi locale.

2.            Distincţia dintre administraţia publică centrală si administraţia

     publică locală.

Distincţia dintre Administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai

multor criterii cumulative. Ele au în vedere competenţa teritorială şi materială a organelor ce  compun administraţia publică şi natura interesului pe care il promovează. Astfel, administraţia publică centrala îşi  exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ teritoriale în care au fost alese autorităţile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraţia publică centrală dispun fie de competenţă materială generală

• Guvernul, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie  în jurul realizării interesului local. Nu în primul rând, în timp ce administraţia centrală promovează interesul general – naţional , cea locală promovează  înteresul localităţii respective.    

Anemia

Anemia poate fi definita ca o scadere a capacitaţii sângelui de a transporta oxigen, cauzata de o concentraţie mica a hemoglobinei. Celulele din corpul uman au nevoie de oxigen pentru a utiliza in totalitate combustibilii.

Oxigenul este transportat de la plamâni la ţesuturi prin organism cu ajutorul celulelor rosii. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, o molecula caracteristica oricarei celule rosii. Daca cantitatea de hemoglobina functionala este redusa atunci ce poate spune ca apare anemia. Anemia care rezulta poate lua multe forme printre care: cea cauzata de o deficienta de fier, de vitamine (anemie megaloblastica), a tiroidei, distrugerea prematura a celulelor rosii (anemie hemolitica), inlocuirea celulelor normale din maduva spinarii cu celule canceroase sau leucemia (anemie myelophthisica), ranirea maduvei spinarii (anemie aplastica), defecte structurale inascute ale celulelor rosii,  inhibarea productiei de erythropoietin de catre sistemul imun (anemie cronica) si o incapacitarte de a produce hemoglobina sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastica).

Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate in categorii in functie de cauze si tratamente. In totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoana anemica poate aparea adesea palida si slabita, poate simti ca nu mai poate respira sau ca leşin, o resimtire a batailor inimii in tot organismul.

 Perturbarea poate fi datorata mai multor conditii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentatii necorespunzatoare. Cu toate ca unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului acelea cauzate de alimentatie pot fi tratate acasa dupa darea diagnosticului. Este important sa ne ocupam de anemia datorata alimentatiei pentru ca este foarte raspindita si totodata simplu de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutritionala sunt cea datorata lipsei de fier, de acid folic si de vitamina B12.  Anemia insaşi nu este o boala ci mai degraba un set de simptome ce tin de patologic.