Afirmarea conştiinţei naţionale în Transilvania la sfârşitul secolului XVIII

În anul 1762 structura demografică a Principatului Transilvaniei era compusă din 66,46% români, 21,62% maghiari, 11,72% saşi şi alţii. Precum rezultă din aceste procente comparative majoritatea absolută a populaţiei era formată din români.

Un recensământ din anul 1767 enumără următoarele categorii sociale: magnaţi, cu 262 familii; nobili de rând, 25947 familii (primipili secui, boieri români din Ţara Făgăraşului şi alţii); saşi liberi, 18364 familii; unguri liberi, 5533 familii; secui liberi 7866 familii; români liberi 14678 familii; orăşeni 11865 familii. Pătura cea mai largă a populaţiei era constituită din 107945 de iobagi – în mare parte români – şi 45495 familii de jeleri.

Trecând peste aceste realităţi demografice, etnice şi sociale, dispoziţiile codurilor de legi “Approbatae constitutiones” (1653) şi “Compilatae Constitutiones” (1669), temelii juridice ale feudalismului ardelean cuprindeau pentru români dispoziţii discriminatorii, asigurând în schimb “naţiunilor“ (nobilii maghiari, saşi şi secui) şi religiilor (catolică, reformată, luterană şi unitară) privilegiate prerogative ca şi puterea politică în stat; ele excludeau astfel de la viaţa publică sau politică pe românii din Transilvania, care formau majoritatea absolută a populaţiei. Dieta, organ nobiliar, era formată numai din cele trei naţiunii privilegiate.

“În Transilvania – remarcă D.Prodan – distincţiile, diferenţierile sociale sunt mereu dublate cu distincţiile, diferenţierile dintre popoare. Procesul de evoluţie socială se înţelege şi ca proces de evoluţie naţională”. Constatarea aceasta este ilustrată prin evoluţia noţiunii de naţiune română, precum şi prin interferenţa aspectelor sociale şi naţionale cu ocazia înfiinţării graniţei militare în Transilvania.

Acromegalia

Acromegalia este o boală hormonală provocată de hipersecreția hormonului somatotrop. Se întâlnește după pubertate și este caracterizată prin creșterea exagerată a oaselor feței, a mandibulei, a oaselor late, în general, dar și îngroșarea buzelor, creșterea viscerelor (inimă, ficat, rinichi, limbă) și alungirea exagerată a mâinilor și picioarelor. 

„Acromegalia” este un cuvânt grecesc care înseamnă „creşterea extremităţilor”. Persoanele care suferă de această boală constată că inelele nu li se mai potrivesc sau că pantofii nu-i mai încap. Creşterea membrelor apare atunci când o tumoare de pe glanda hipofiză produce hormoni de creştere în exces. De cele mai multe ori, tumoarea constă într-un adenom, care nu este malign. 

Etiologie: 

Se datoriaza unei hipersecretii de hormon de crestere somatotrop(STH),cauzata de un adenom (tumoare benigna)al lobului anterior al hipofizei in 90%  cazuri.Iar restul cazurilor alcatuesc 5%: 

-carcinom de celule somatotrofe(rar intilnite) 

-hiperplazie de celule somatotrofe 

-adenom hipofizar ectopic:sinusul sfenoid,parafaringial,supraselar 

-tumori cu secretie paraneoplazica de hormon somatotrop(pulmon,ovar,sin,pancrias) 

Auzul

In mediul inconjurator, in fiecare secunda,fiecre obect,masini sau lumea vie, etc. produc unde sonore.Adica  niste vibratii ale aerului care urechile noastre le percep si le transforma in senzatii auditieve.

Atunci cand auzim ceva defapt urechia noastra este atinsa de vibratiile undoitoare ale presiunii admosferice. Urechia transforma undele sonore in impulsuri electrice pe care le transmite mai departe la creier, care la randul sau decodifica semnalele.Urechia se obisnuieste treptat cu sunetele, iar cu timpul invatam si sensul acestora.

 Principala intrebare Cum Auzim

Urechia este impartita in trei parti:
          - Urechia exterma
          -  Urechia medie
          -   Urechia interna
 

De urechia externa apartine pavilionul singura componenta vizibila precum si conductorul auditiv. Partea vizibila a urechii numita pavilionul urechii capteaza undele sonore din aer asemenea unei antene parabolice si le tranzmite prin canalul auditiv spre urechia interioara. Undele sonore captate de urechia exterioara trecand prin canalul auditiv exterior pun in miscare membrana timpanica aflata pe intrarea urechii medii.

Scara Hărții-este raportul dintre mărimea unui obect pe un plan,și marimea reala a acestui obiect.




Înainte de a învăţa să ne jucăm de-a viaţa, învăţăm să ne jucăm de-a şcoala

Mișcări de rotație

Mișcări de rotație-Pământul face o rotație deplină în jurul axei sale în timp de 23ore(h) 56min. 4s. Mișcare are loc de la West la Est. Viteza de rotație a diferitor puncte de pe glob este diferită,viteza maximă este la ecuoator(465m/s),ear la poli este egală cu zero.

Dovezi:experimentul lui Foucault este cea mai convingătore dovadă a că pamântul se rotește.Foucault a construit un pednul în cea mai înaltă cladire din Paris.În timpul ondulatiilor pendulu se abătea spre dreapta. În realitate, pendulu ramîne sa oscileze înacelaș plan,clădirea își schimbă pozițiea împreună cu pămîntul.

Consecințe;Devierea corpurilor ce se mișcă pe orizontal.Orice corp în mișcare se abate de la direcțiea inițială în emisfera boreală spre dreapta,iar în cea australiană spre stînga.
Turtirea pămîtului la poli și bombarea la ecuator.Acesta se produce datorita apariței centrifuge.
Mareele sunt determinate de acțiunea froței de a tracție a Lunii și a Sorelui,ciclitatea mareelor fiind o consecință mișcării de rotație.
Succesiunea zilei și  a nopții.Pe partea luminată de soare este ziuă,iar pe partea opusă este noapte,alternarea acestora datorîndu-se expunerii succesive a razelor solare a diferitor paăți ale pamîntului.

HIV (din istorie)

Povestea începe în 1921, undeva între râul Sanaga din Camerun şi râul Congo, unde un virus pare să fi fost transmis de la o maimuţă din jungla Africii Centrale către un birocrat care a părăsit Zairul pentru a pleca acasă în Haiti. Acest lucru s-a întâmplat cu 60 de ani înainte ca virusul să fie detectat, relatează The New York Times.
Despre SIDA a început să se vorbească în 1981, atunci când un homosexual american s-a îmbolnăvit de un tip foarte rar de pneumonie. În „Originile SIDA", publicată săptămâna trecută de către Cambridge University Press, Dr. Jaques Pepin, un specialist în boli infecţioase de la Universitatea Sherbrooke din Quebec, vorbeşte pe larg despre acest subiect.
Când a apărut?La începutul secolului trecut, politicile autorităţilor din coloniile belgiene şi franceze au dus la declanşarea unui fenoment nedorit: un virus fragil care a infectat câţiva cimpanzei s-a strecurat în sângele unor vânători. Însă un lanţ de cauze favorizante a dus la răspândirea acestui virus: campaniile de sănătate, cartierele roşii, transfuziile de sânge şi turismul sexual. Fără toate acestea, virusul nu ar fi devenit ceea ce este astăzi: un pelerin sumbru, aflat deasupra a peste 62 de milioane de victime, decedate sau încă în viaţă.
La începutul anilor '80, Jaques Pepin era un tânăr doctor care se lupta într-un spital din Nioki, în Zair, cu o epidemie de „boala somnului". Virusul HIV era necunoscut în acea perioadă, însă munca sa i-a oferit câteva indicii care l-au ajutat ulterior în cercetările sale.
Dr. Pepin a admis că ar fi putut infecta, fără să vrea, câţiva pacienţi. În mod normal, seringile folosite în Nioki erau sterilizate în autoclava spitalului. Dar curentul electric se oprea de multe ori, iar asistentele sterilizau seringile prin fierbere. „Şi nu eram foarte atent la acest proces", a declarat el într-un interviu.
Ulterior, Jaques Pepin a lucrat în Guinea-Bissau, unde a cercetat virusul HIV-2, care este asemănător virusului HIV-1, dar este mai blând şi mai greu de transmis, astfel încât bolnavii puteau trăi cu el câteva zeci de ani. Observând că virusul este mai răspândit în rândul bătrânilor, el a concluzionat că trebuie să fi existat alte modalităţi de transmitere decât cele sexuale. Prin urmare, Dr. Pepin suspecteazăcampaniile agresive pe care medicii din colonii le-au purtat împotriva sifilisului, frambeziei, leprei, tuberculozei şi altor boli, până în momentul dobândirii independenţei din anii '60. Ei au folosit injecţiile, deoarece antibioticele sub formă de pilule se găseau foarte greu sau erau foarte scumpe.