Pe mǎsurǎ ce pacienții ȋnainteazǎ ȋn vȃrstǎ simptomele devin tot mai pronunțate iar tratamentul mai puțin eficient. Ȋn prezent, nu existǎ teste de laborator care sǎ ajute la diagnosticarea precoce a bolii Parkinson, ȋnsǎ cercetǎrile realizate de specialiști sunt tot mai axate pe descoperirea cauzelor care duc la apariția bolii pentru a se putea implementa un tratament specific.
În majoritatea cazurilor, simptomele încep să apară după 50 de ani. Cu toate acestea aproximativ 5% din pacienții care suferǎ de Parkinson au mai puțin de 40 de ani. Bǎrbații prezintă un risc cu 50% mai mare decȃt femeile de a dezvolta aceastǎ boalǎ.
Maladia este cunoscutǎ de sute de ani ȋnsǎ abia ȋn secolul al 19-lea a fost denumitǎ Parkinson după medicul londonez James Parkinson, care a raportat pentru prima dată simptomele bolii în anul 1817, sub denumirea de paralizie spastică.
Cauzele care duc la apariția maladiei Parkinson
O persoană care suferǎ de maladia Parkinson are un nivel anormal de scǎzut de dopaminǎ ȋn creier. Dopamina este generatǎ de celulele cerebrale, ȋnsǎ experții nu știu care este cauza care duce la moartea acestor celule. Atunci cȃnd nivelurile de dopaminǎ sunt prea mici, oamenii ȋși controleazǎ mai greu mișcǎrile. Dopamina este un neurotransmițǎtor implicat în trimiterea de mesaje cǎtre o parte a creierului care controleazǎ coordonarea și mișcarea.
Din nefericire, nivelul de dopaminǎ scăde progresiv la pacienții cu Parkinson, astfel încât simptomele devin tot mai severe.
Deși existǎ cercetǎri ȋn derulare, pȃna ȋn acest moment oamenii de științǎ nu au reușit sǎ identifice care este cauza care determinǎ deteriorarea sau distrugerea celulelor cerebrale și implicit lipsa de dopaminǎ.
Unii din factorii care pot influența acest proces sunt:
Factorii genetici - care pot influența apariția bolii ȋn cadrul familiei la vȃrste tot mai tinere.
Anumite medicamente – utilizarea pe o perioadǎ ȋndelungatǎ a medicamentelor precum: haloperidol, clorpromazina sau metoclopramid, care pot crește riscul de a dezvolta Parkinson.
Factorii de mediu – expunerea la substanțe chimice precum erbicidele și pesticidele pot crește riscul de a dezvolta maladia Parkinson. De asemenea, și expunerea la disulfurǎ de carbon, praf de mangan, și monoxid de carbon sunt factori care pot duce la distrugerea celulelor cerebrale.
Simptomele bolii Parkinson
Simptomele bolii Parkinson pot varia de la o persoană la alta. Semnele precoce pot fi ușoare și pot trece neobservate. Mai mult, simptomele ȋncep sǎ apǎra, de multe ori, pe o singurǎ parte a corpului.Acestea pot include:
Tremurǎturi la nivelul membrelor, mȃinilor sau la nivelul degetelor.
Mișcari încetinite. Ȋn timp, boala Parkinson reduce capacitatea pacientului de a se mișca. Acest lucru face ca sarcinile simple sǎ devinǎ unele dificile. Pașii devin tot mai mici, iar pacientul experimenteazǎ probleme ȋn a-și muta picioarele sau ȋn a se redica de pe scaun.
Rigiditatea musculară. Rigiditate musculară poate să apară în orice parte a corpului. Mușchii rigizi limiteazǎ mișcǎrile și pot produce chiar și dureri.
Afectarea posturii și a echilibrului. Postura pacientului se modificǎ și este posibil să aparǎ probleme de echilibru.
Rigiditatea feței. Pacientul care suferǎ de Parkinson capatǎ o figurǎ rigidǎ, zȃmbește mult mai greu, iar mimica facialǎ este redusǎ.
Modificări la nivelul vorbirii. Discursul pacientului poate capǎta inflexiuni obișnuite dar și o intensitate redusǎ.
Complicații ale bolii Parkinson
Pe lȃngǎ simptomele fizice, pacientul poate experimenta depresie, anxietate sau fricǎ, toate acestea cauzate de conștientizarea bolii. De asemenea pot apǎrea dificultați ȋn gȃndire pe mǎsurǎ ce boala avanseazǎ.
Persoanele care suferǎ de boala Parkinson pot avea de multe ori probleme de somn, inclusiv insomnii precum și probleme ale vezicii urinare, inclusiv incapacitatea de a controla urina sau dificultăți la urinare precum și disfuncții sexuale.
Constipație este un alt simptom care poate apǎrea la persoanele cu boala Parkinson deoarece tractul digestiv devine mai lent.
Diagnosticarea bolii Parkinson
Nu există teste pentru a diagnostica precoce boala Parkinson, astfel ȋncȃ boala este, de cele mai multe ori, diagnosticatǎ numai dupǎ instalarea simptomelor specifice. Medicul poate diagnostica boala Parkinson ȋn funcție de istoricul medical al pacientului, dupǎ analiza simptomelor și dupǎ un control neurologic și fizic. Medicul poate solicita, uneori, teste pentru a exclude alte boli asemǎnǎtoare maladiei.
Ȋn prezent, un test denumit tomografie cu emisie de pozitroni poate detecta nivelurile scǎzute de dopaminǎ de la nivelul creierului, ceea ce ajutǎ la diagnosticarea mai ușoarǎ și mai rapidǎ a bolii. Cu toate acestea, investigația este momentan foarte scumpǎ și se afla ȋn perioada de testare.
Tratamentul bolii Parkinson
Tratamentul medicamentos
Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar anumite medicamente ajutǎ la controlul simptomelor. De asemenea, medicul poate recomanda modificarea stilului de viațǎ, exerciții aerobice cȃt și terapia fizicǎ. Medicul poate prescrie medicamente precum:
Carbidopa și levodopa. Levodopa este un produs chimic natural care ajunge în creierul pacientului și este convertit ȋn dopaminǎ. Efectele secundare includ greață și o scădere a tensiunii arteriale atunci cȃnd pacientul se ridicǎ în picioare.
Inhibitori periferici ai catecol-0-metiltransferazei (COMT). Acest medicament prelungește efectul tratamentului cu levodopǎ prin blocarea unei enzime care descompune medicamentul.
Agonisti dopaminergici. Spre deosebire de levodopǎ, medicamentul nu se transformǎ ȋn dopaminǎ ȋnsǎ imită substanța. Efectele adverse ale agoniștilor dopaminergici includ halucinații, somnolență sau comportamente compulsive, cum ar fi hipersexualitatea sau foamea excesivǎ.
Agenții anticolinergici. Aceste medicamente au fost folosite de mai mulți ani pentru a ajuta la controlul tremuratului asociat cu boala Parkinson. Medicul poate recomanda benztropina sau trihexifenidil. Efectele secundare includ: tulburari de memorie, confuzie, halucinații, constipație, gură uscată și urinare dificilă.
Amantadina. Medicii pot prescrie medicameentul numai în stadiul incipient al bolii Parkinson. Efectele secundare pot include umflarea gleznelor sau halucinații.
Tratementul chirurgical
Intervenția chirurgicalǎ este o opțiune doar atunci cȃnd tratamentul medicamentos nu mai controleazǎ simptomele. Dupǎ o intervenție chirurgicalǎ pacientul reȋncepe tratamentul medicamentos.
Electrostimularea profundǎ cerebralǎ este o procedurǎ care este aplicatǎ pacienților ȋntr-un stadiu avansat al bolii. Terapie utilizeazǎ impulsuri electrice pentru stimularea unor anumite zone ale creierului. Aceste impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasați ȋn creier printr-o intervenție chirurgicalǎ.
Transplantul de celule nervoase este un tratament aflat ȋncǎ ȋn faza experimentalǎ. Pȃnǎ ȋn acest moment, nu se cunosc informații despre beneficiile aceste proceduri.
Sfaturi pentru acasǎ
Pacienții care suferǎ de aceastǎ maladie sunt sfǎtuiți sǎ:
• Aibǎ o alimentație sǎnǎtoasǎ bogatǎ ȋn fibre și lichide.
• Consulte un terapeut ocupațional deoarece realizarea activitǎților zilnice devine mult mai dificilǎ
• Evite cǎzǎturile și mișcările prea rapide.
Suportul pentru pacienții care suferǎ de boala Parkinson este foarte importatǎ. Pacientul trebuie sǎ se bucure de sprijinul familiei pentru a putea trǎi cu acestǎ maladie extrem de gravǎ. Pacientul, dar și familia acestuia pot apela la un psiholog deoarece este foarte posibil sǎ aparǎ stǎri precum depresie, anxietate sau panicǎ.
De asemenea, existǎ grupuri de suport specializate ȋn care oamenii cu aceeași suferințǎ fac schimb de informații și ȋși oferǎ sprijin reciproc.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu