INTERVENŢIA OMULUI ÎN CIRCUITUL APEI

Dorinţa omului, din toate timpurile, de a influenţa anumite fenomene ale naturii în funcţie de necesităţile lui, nu este nouă. Ea se pierde în negura vremurilor şi a ajuns până la noi doar în legende, obiceiuri, ritualuri sau dansuri.

Apariţia ploii provoacă un sentiment tonic, care dă mulţumirea lucrului împlinit şi siguranţa zilei de mâine printr-o recoltă bogată pe care numai o ploaie căzută la timp o poate asigura. Fără ploaie vegetaţia se ofileşte, pământul se usucă şi crapă, iar animalele şi oamenii su-ferind de sete lâncezesc şi în final mor. Iată de ce, în comunităţile primitive, magicienii triburilor din diferite părţi ale lumii, dar mai ales din regiunile aride şi semi-aride, acei care se obligau, pentru binele tribului, "să asigure” căderea ploilor la timpul potrivit erau conside-raţi oameni foarte importanţi. Metodele prin care aceştia încercau să-şi aducă sarcina la îndeplinire se bazează pe principiul magiei homeopatice sau imitative. Astfel, dacă doreau să aducă ploaie, simulau stropire sau imitau norii, iar dacă voiau să o oprească recurgeau la imi-tarea căldurii sau a focului. Aceste practici şi obiceiuri, din diferite părţi ale lumii sunt foarte frumos descrise în primul volum din “Creanga de aur” a cunoscutului savant englez J. G. Frazer. Din câte prezintă autorul citat, aceste practici nu sunt specifice numai popoarelor din Africa şi Australia unde soarele este necruţător. Ele se întâlnesc aproape la toate popoarele lumii, inclusiv la cele civili-zate din Europa.

În aceste ritualuri îşi are, şi la noi, originea binecu-noscutul "dans al Căluşarilor". Dimitrie Cantemir, de-scrie datina cunoscută, la noi, sub numele de "Paparudă”, ritual care se desfăşura în speranţa atragerii ploii. În alte regiuni din ţară practicile, deşi diferite, aveau ace-laşi scop. O serie de descântece de venire sau de oprire a ploii, care se întâlnesc în multe variante ale folclorului românesc şi ale altor popoare, izvorăsc din aceeaşi do-rinţă a omului de a modifica mersul normal al fenome-ne1or naturii în folosul lui.

Inelul de foc –vulcanii Terrei

   Inca din istorie  puterea de distrugerea eruptiilor vulcanice au impresionat oamenii din cele mai vechi timpuri.Prima descriere stiintifica a unei eruptii vulcanice a fost aceea a lui Pliniu cel Tanar care a trait experienta unei eruptii a Vezuviului in anul 79 d.Hr.,eruptie ce a distrus orasele romane Pompei si Herculaneum.De atunci si pana in prezent vulcanologii au adunat date importante in vederea elaborarii unor metode de predictie,astfel incat pagubele produse de eruptii sa fie reduse la minimum.

 

   Vulcanismul,departe de a fi un incident neglijabil din istoria Pamantului,este esential pentru definitivarea infatisarii actuale a  planetei noastre.Rolul vulcanismului a fost,de asemenea,determinant in aparitia vietii,aceasta luand nastere si dezvoltandu-se datorita imenselor cantitati de elemente chimice volatile,solubile,emanate de aparatele vulcanice in timpul eruptiilor.

Cometele(ce sunt Cometele)

     Cometele 

Ele ca structura la baza lor au praf, gheata, dioxid de carbon, amoniu si metan, ele asemanandu-se cu niste bulgari de zapada. Cometele orbiteaza in jurul Soarelui, dar majoritatea orbitelor lor se gasesc in afara sistemului solar. Ocazional, o cometa intersecteaza orbitele planetelor din sistemul nostru solar, unele cu regularitate, dar altele la un interval mai mare de timp(10/200ani).

 Ce sunt cometele?

Cometele sunt corpuri ceresti  mici şi fragile, de formă neregulată, alcătuite dintr-un amestec de gheaţă şi praf, materialele reziduale în urma formării SSH. Dimensiunile lor medii sunt între 750 m şi 20 km, dar exista şi excepţii: cometa Chiron are 170 km în diametru. În 1995 erau catalogate 878 de comete, împreună cu orbitele lor. Dintre acestea, 184 sunt comete periodice, cu perioade orbitale mai mici de 200 de ani.

        In timp ce o cometa se apropie de Soare, gheata din interiorul ei se incepe a topi formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel vizibile cand lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se apropie de Soare, cu atat mai mult gaz se produc. Gazul si praful sunt indepartate de Soare de particulele incarcate electric, cunoscute si sub numele de vant solar. Particulele de praf dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita vantului solar, coada cometei este indreptata intotdeauna in directie opusa Soarelui.

Deci cometele sunt mebrii ai sistemului solzar.  Cometele, mai ales cele stralucitoare, sunt aparitii rare. Cometa Hale-Bopp (descoperita in vara lui 1995 si vizibila la latitudini temperate nordice pana in primavara lui 1997) si cometa Hyakutake ( descoperita in iarna lui 1996 si vizibila doar pentru cateva luni in acea primavara), au fost cele mai recente comete mai stralucitoare, vizibile , e un fel de a zice, imaginea lor era jalnica, cu ochiul liber chiar si din Bucuresti.