Afectiunele supurative locale (Furunculul sau furunculoza)

Furunculul sau furunculoza

   Furunculul constitue o inflamatie acuta supurativa a foliculului pilos si tesuturiloe din jurul lui.Progresind,inflamatiea cuprinde glanda sebacee si tesutul conjunctiv din apropiere.Aceasta inflamatie este provocata mai des de stafilococul auriu si mai rar de stafilococul alb.
    Pelea murdara si microtraumatismul contribute la declansarea afectiunei.Un rol important in aparitiea furunculelor si furunculozei joaca slabirea fortilor protectoare ale organismului in urma afectiunilor cornice epuizate,avitaminozei,diabetului s.a..
    Furunculul si furunculoza sin tuna din cele mai des intilnite afectiuni supurative.
    Modificarile histologice in faza inicipienta se caracterizeaza prin formarea pustule in orificiul foliculului.Pustula contine leucocite neutrofile,un numar mare de stafilococi si fibrin.Mai tirziu stafilococi,coborind in foliculul pilos pina la corpii mamelari si provocind inflamatiea lui,duc la formaria infiltratului inflamator si la ncrozarea ultrioara a tesuturilor din jur.Impreujurul zonei de necrozei tesutului conjunctiv este supus unei lize purulente,in urma cariea se formiaza puroi.Exudantul purulent se acumuliaza sub epiderm,in jurul orificiului follicular,iar apoi impreuna cu dopul necrotic si firul de par destrus ese afara.Din stratul granulos care umple defectul tesuturilor se formiaza cicarticiea.
      Tablou clinic. In jurul firului de par se formiaza o pustule mica cu un infiltrate inflamator mic sub forma de nodul.In aceasta prioada bolnavul simnte un prurit usor si intepator.Peste 24-48 de ore se formiaza un infiltrate inflamator,care ar forma de con si se inalta de asupra nivelului pelii,Peliea de asupra infiltratului se inroseste si devine foarte sensibila la atingere.In virful infiltratului se afla o colectie mica de puroi,avind un punct negru(necroza) in centru.Mai tirziu pustule se sparge de obicei si se usuca,peste 3-7 zile infiltratul este supus unei lize purulente,iar tesuturile necrotizate impreuna cu resturile firului de par sint eliminate impreuna cu puroiul.Plaga supurativa aparuta se curate se imple cu tesut granulos si se vindeca.Dupa eliminaria puroiului edemul si infiltratia din jurul plagi diminuiaza cu incetul,dureria dispare.In locul inflamatiei ramine o cicatrice mica,albicioase,putin excavate.

Furunculul poate fi solitar,uniori insa  pot paria concomintent sau consecutive in difrite regiuni ale peli mai multe focare  de inflamatie-furunculoza.Aparitia mai multor furuncule pe o portiune limitata de pele poarta denumirea de furunculoza locala.Uniori furuncule sub fome de erupti apar citva ani la rind la interval scurte si poatra denumirea de furunculoza cronica recidivanta.
   Furunculele nu se pot instala pe pele lipsita de pilozitate(fata palmara si plantara).Ele apar mai des in regiunele de pele expuse murdariei(antebratile,regiunea dorsal a miini),si frecari(cafa,regiunia lobara si glutela,coapse).
   Furunculul nu provoaca de obicei tulburari mari in starea generala a bolanvului.In unele cazuri,insa,starea bolnavului este grava,ceea ce depinse de sediul furunculului.Durerile locale produse de furuncul sunt de obicei moderate,ele sunt mult mai intense cind furunculul se afla in conductul auditiv extern,in nas s.a..
Furunculele din regiunia feti (pe buze,frunte)si a scrotului sunt insotite de edem pronuntat al tesuturilo,ceea ce se explica prin laxitatea tesutului celulo-adipos subcutanat din aceste regiuni.
O evolutie clinica grava are deseori furunculul in regiunea fetei(pe buza de sus,pliul nazolabial,nas,in regiunia suborbitala).Retiaua venoasa si limfatica bine dezvoltata din regiunea feti contribute la extinderia rapida a infectiei.Tromboflebita progresiva a venelor in furuncul din regiunia feti poate trece prin anastomze la sinusurile venoase ale durei mater,ducind la tromboza lor,prin urmare constitue pericol de complicatie grava-meningita purulenta bazilara.In aceste cazuri,apare foarte repede un edem al feti,venele devin tari la pipait,staria generala a bolnavului se agraveaza,temperatura corpului ajunge la 40-41grade,poate aparia regiditatia pronuntata a muschilor occipital si tulburari ale vederi(leziunea chiasmei optice).
   Din complile furuncurilor fac parte limfangita si limfadenita regionala,care agraviaza evolutia furunculului si sint insotit de obicei de fenomene generale(indispozitie,ascensiunea temperature).
  Un pericol deosebit prezinta tromboflebita evolutiva acuta si septicemia.Tromboflebita acuta se poat dezvolta atunci cind furunculul se afla in apropieria venelor subcutanate mari,iar septicemia este fregventa infurunculele de pe fata.
Se poate dezvolta si un flegmon al tesuturilor din apropierea  furunculului.Daca acesta se afla in apropierea articulatiei(flegmon paraarticular),infectia poate trece si la articulatie,ducind astfel la o artrita supurativa.
Tromboza evolutiva a venelor si septicemia produsa in furunculele feti sint deseori consetinta incercarilor de a stoarce continutul furunculului,de a taia sau rupe furunculul in timpul barbiritului sau masajului.Prognosticul in aceste complicati este foarte grav.Letalitatea dupa unii autori,variaza intre 9 si 65%
In cazurile necomplicate prognosticul est fovorabil.
Furnculele si furunculoza  trebuie differentiate de hidrosadinita,antraxul,pseudofuzunculoza noilor nascuti si granulomul infectios(tuberculoza,actinomicoza,sifilisul).
Tratamnt.Tratamentul furunculelor si furunculozei poate fi local sau general.
TRATAMENTU LOCAL al furunculelor consta in ingrijirea minitioasa a pieli din jurul focarului de inflamatie:frectionaria pieli cu spirt de 70%,cu alcool salcilic de 2% sau badijonaria cu solutie alcoolica de metal violet,verde de brilliant s.a..Parul din jurul infiltratului,situate pe cap sau git ,trebue tuns scurt.Tinctura de iod are un efect abortive,daca furunculul este uns in faza incipienta.Ungventele cu antiseptic  sint indicate dupa eliminaria continutului din el.Daca in cavitatia furunculului se afla mase necrozat,se recomanda solutiea hipertonica de clorura de sodiu.Un efect calmant poate fi obtinut cu ajutorul revulsei prin caldura(termofor,soliux,lampa Minin) si al curentilor de inalta fregventa.
 Pansamentele umede sub forma de compresi sint contraindicate,deoarece  ele favorizeaza  extindirea infectiei la zonele sanatoase de piele si dau nastere la furuncule multiple.Pentru a feri pielia din zona de inflamatie de actiunia mecanica(frecare),in furunculele  de pe trunchi,git si extrimitati in loc de bandaj se recomanda leucoplast.
Daca furunculul are o evolutie acuta,se recomanda blocajul infiltratului cu novocaina si pencilina sau electrofareza cu pencilina.
Daca furunculul apare pe extremitati,se vor evita pe cit e posibil miscarile acestei extremitati.Uniori este indicat blocajul focarului cu pencilina si novocaina(blocaj pencilino-novocainic de scurta durata),insa multi chirurgic prefea injecti intramusculare de pencilina.
Furunculele din regiunia fetei nu se bandajiaza de obicei.Este interzis in mod categoric stoarceria continutului furunculului si masajul focaarului de inflamatie.Daca temperature lui este inalta,se recomanda ca bolnavul sa stia in pat,sa nu vorbiasca,sa triaca la o alimentative fluida pentru a evita efortul maxilarelor.Se cere un tratament oportun energic cu injectii de pencilina cite 100000-200000 UA de 4 ori pe zi.Pencilina este foarte eficace daca e combinata cu sulfanilamide administrate pe cale bucala.Rar se recurge  la interventie chirurgicala.Asa,flegmonul din regiunia submandibulara,aparuta in urma furunculului barbiei,necesita o incizie.
Bolnavilor cu furuncule recidivante solitare sau multiple in afara de tratamentul local si general trebuie sa le se aplice un tratament suplimentar nespecific ca autohemoterapia(injectia intramusculara de singe propriu cite 5-10ml la interval de 1-2 zile,in total 3-5 injectii).Se recomanda de asemenia transfuzii de singe conservat in cantitati mici.In furunculoza cronica este foarte eficace administraria subcutanata a vaccinului antistafilococic sau autovaccinului si repetate transfuzii de singe in doza mici.


CARBUNCULUL
Carbunculul(carbunculus)este o inflamatie acuta supurativa necrotizanta,care cuprinde mai multi foliculi pilosi si glande sebacee,producind o necroza comuna a pieli si a tesutului celilo-adipos subcutanat.
Carbunculul este aproape intotdiauna solitar.Cauzile lui sunt acelias cu ale furunculului.La dezvoltarea lui contribute epuizarea,afectiunele generale grave,tulburarile metabolismului(diabetul,obezitatia).Agenti patogeni sunt safilococul auriu sau infectia stafilo-streptococica si mai rar streptococul care patrunde in foliculii pilosi.
ANATOMIA PATOLOGICA.In grosul pieli si al tesutului celulo-adipos subcutanat se formiaza un infiltrate inflamator mare,care cuprinde mai multi foliculi pilosi.Din cauza tulburarilor circulatori apar zone de necroza,care se contopesc ulterior.Prin urmare carbunculul se caracteriziaza printr-un process necrotizant considerabil.
In jurul zonei de necroza se dezvolta un process de supuratie,tesuturile necrotizate sunt supuse lizei partiale si descuamari treptate.Prin multimea de orificii din piele puroiul esa  la suprafata.Dupa ce se curate de mase necrotice,rana se umple cu tesut de granulatie si se formiaza o cicatrice mare.In procesul de necroza poate fi implicat si fasciea ce acopera muschiul din regiunia infiltratului inflamator.
   Tabloul clinic.Carbunculul se dezvolta in cpecial pe ciafa,in regiunia interscapulara,lombara,glutiala si mai rar la extremitati.
   La inceput apare un infiltrat inflamator neinsemnat cu o pustule superficial,care creste foarte repede.Se observa o incordare a tesuturilor,durere insuportabila de distensie,care se intensifica la atingere.Pielia din zona infiltratului capata o nuanta purpurie,este incordat si edimatiat.Epidermu de asupra focarului de necroza se subtieaza,perforindu-se in mai multe locuri si formind mai mult orificii(“ciur”),prin care ese puroi viscos de culoare verde-cenusie.Prin aceste orificii se vad tesuturile necrozate.Cu timpul unele orificii se contopesc,formind o deschizatura mare,prin care ese mult puroi si tesuturi necrozate desprinse.Carbunculul este insotit de fenomene generale pronuntate:temperature pina la 40grade,intoxicati  considerabila(griata si varsaturi,inapetenta,cefalee intensa,insomnia,cite o data delir si stare de inconstienta).Fenomenele acestea devin extreme de pronuntate cind carbunculul este localizat regiunia fetei sau are dimensiuni mari.
   Cum incepe sa iasa puroiul si sa se desprinda tesuturile dezintegrate,simptomle gnerale dimnnuiaza .Dupa ce se curate, rana se imple cu tesut de granulatie,edemul tesuturilor din jur scade si rana se cicatrizaza.Carbunculul poate da complicati:limfangita,limfadinita,tromboflebita ascendenta,septicemia si meningita purulenta.Septicemia,meningita si tromboflebita sint mai fregvente in carbunculul din regiunia fetei decit in carbunculul cu alte localizari.Diagnosticul carbunculului nu este greu de stabilit.Se face diagnostic diferential intre carbunculul obisnuit si carbunele.
  Tratament.Pericolul complicatilor si starea generala grava a bolnvului solicita internare lui la spital,in sectia de chirurgie.
In faza initiala de formare a carbunculului(infiltratului inflamator)se recomanda injectaria solutiei de pencilina cu novocaina in jurul focarului(cite 100000-300000UA de pencilina zilinic timp de 2-3 zile) sau electroforeza cu solutie de pencilina.In perioada initiala s mai recomanda raze ultrascurte.Peste carbuncul se aplica un bandaj aseptic uscat,cu ungvent Visnevschi,emulsie  de sintomicina sau streptomicina.
Ca masuri generale este indicate repausul(repausu la pat,imobilizaria extrimitati,daca carbunculul  este situate in regiunia fetei,se interzice vorbirea  si se recomanda o alimentative usoara sub forma de piure s.a),antibiotice administrate intramuscular.Se recomanda preparate sulfanilamide,transfuzie de singe s.a..Sint indicate de asemenia substante sedative si cardiotonice,lichide abundente,un regim lacto-vegetarian.
Daca in primele 2-3 zile tratamentul conservator nu da rezultate si intoxicatia sporeste,este indicat interventi chirurgicala.Operatia de face de obicei cu administraria narcozei si consta in incizea”in cruce”a carbunculului prin tot grosul necrozei pina la tesuturile viabile.Lambourile cutanat trebue separate ,tesuturile necrotice excizate si colectia purulenta furata  deschisa.Hemoragia in cazul acesta este de obicei neinsemnata (tromboza vaselor) si se opreste prin aplicaria ulterioara a tampoanelor cu solutie hipertonica de clorura de sodiu,permanganate de potasiu sau ungvent Visniovschi.Peste 2-3 zile tampoanele trebue scoase si cavittia impluta usor cu tifon imbibat cu ungvent.Pansamentul trebue de schimbat cit mai rar.
Daca carbunculul este situate in regiunia fetei,se recurge la un tratament conservator,folosindu-se toate mijloace indicate,iar in faza incipient sa aplica pencilioterapia si local raze ultrasurde,care dau rezultate foarte bune.
La bolnavi de diabe este necesar o insulinoterapia riguloasa,care inlesneste evolutia carbunculului,diminunind dezvoltaria infiltratului si a necrozei.O mare insemnatate are ingrijirea bolnavului.
Prognostiu este de obicei favorabil,dar la bolnavi epuizati,slabiti ,suferiti de forma grava de diabet,precum si in carbuncul situate in regiunia fetei ,nu este exclus un sfirsit trist.


HIDROSADINITA
Hidrosadinita este o inflamatie supurativa a glandilor sudoripare,provocata de stafilococ,in special de cel auriu.Infectia patrunde prin canalele glandelor sau pe caile limfatice.
Anatomia patologica.In glandele sudoripare ale pieli apare un infiltrat inflamator,constind din polinucleare,limfocite,iar mai tirziu din euzinofile si plazmocite.Infiltratul contine un numar mare de stafilococi.Cu timpul tesuturile cuprinse de infiltrate sint supuse unei lize purulente,care duce la distrugeria glandei.
Tabloul clinic.Hidrosadinita se localiziaza in fosa axilara,mult mai rar in regiunia genital si perianala,la femei-in regiunia mameloanelor.Factorii favorabili sint dermatitele(exema,intertrigo),hiperhidroza,lipsa de igiena personala.In adincul tesutului celulo-adipos subcutanat apare un nodul consistent si dureros.La inceput aceasta este acoperita cu piele intact care cu timpul devine neregulata si capata o culoare rosie-purpurie.Dupa liza infiltratului apare o fluctuenta,iar prin orificiu mic ce se formiaza esa puroi cremos.Evolutia infiltratului duriaza 10-15 zile.Deseori procesul capata un character subacut.Recidivile boli nu sunt rare.
Diagnostiul nu este dificil.Hidrosadinita se deosebeste de furuncul prin localizare,lipsa pustule primare foliculare si a burbionului necrotic,tumifacie de forma emisferic; de limfadenita-prin localizaria mai superficial a infiltratului.Hidrosadinita trebuie diferentiata de tuberculoza ganglionilor axilari,de limfogranulomatoza si limfosarcom.
Tratamentul.Tratamentul  general:pencilina intramusculara cite 100000 UA din 4 in 4 ore pina la 1.5-2 milioane UA sau biomicina cite 100000 UA de 6 ori pe zi pina la 2-3 milioane UA,sulfanilamide,autoheomterapia.In formele recidivante este solicitata imunoterapia specifica(stafiloanatoxina,stafilovaccin,autovaccin),tonice generale.Local:caldura uscata,raze ultrasurde,lampa Solux,lampa Minin,frectiunia pieli din regiunia leziuni cu solutie alcoolica de bor(2%) sau de camfor(10%).Un  effect bun de injectare solutiei de pencilina si novocaina in regiunia infiltratului.In tratamentul hidrosadinitei se foloseste cu succes  rentghenterapia.
Tratamentul chirurgical.Colectia purulenta trebue deschisa printr-o incizie mic,urmata de administraria ulterioara a emulsiei de sintomicina.Se recurge la anestezia locala sau la narcoza de inductie.
Se recomanda ca in loc sa fie bandajata,rana sa fie acoperita cu leucoplaster pentru a evita frectiunia pelii cu puroi.
ABCESUL
Abcesul constitue o colectie limitata de puroi,care se formiaza de obicei in tesutul celulo-adipos subcutanat si mai rar in alte tesuturi si organe diferite.Abcesul se datoreste  patrunderi microbilor piogeni in tesuturi pein pielea lizata(escoriati,intepaturi,plagi).Microorganismele pot patrunde in tesut prin rani intimplatoare sau pot fi introduce in timpul manipularilor curative(injectii,perfuzii subcutanate de medicamente s.a.),effectuate fara respectarea regurilor de asepsie.Colectia purulenta se poate dezvolta in inflamatia supurativa acuta a pielii si a tesuturilor celulo-adipos subcutanat,in special in furuncul,,carbuncul,flegmon,limfadenita s.a..Ea se poate instala in locul hemoragiei sau hematomului(supuratia hematomului),unde infectia patrunde prin pielea lizata sau in urma diseminari hematogene a microbilor in infectiea generala supurativa(abcese metastatice).Substantile ca:terbentina,petrolul s.a.,nimerind in tesuturi provoaca necroze,care pot da nastere la colectii purulente”aseptice”.
 Abcesele sint provocate de stafilococi,streptococci,mai rar de bacilul piocianic,bacilul coli s.a..
Anatomia patologica.Tesuturile necrozate din focarul inflamatiei supurative sint supuse lizei fermentative.Cavitatea colectiei contine puroi lichid,resturi de elemente tisulare in curs de necrozare,bacteri si activitati lor vitale.In jurul cavitati se observa o infiltratie inflamatoare pronuntata,care devine ulterior baza ce serveste la dezvoltaria treptata a asa numitei membrane piogene.Stratul ei exterior consta din tesut conjunctiv fibros ,iar cel interior este format din granulatie.Prin aciasta bariera cavitatia colectiei de puroi este separate de tesuturile inconjuratoare.De cele mai multe ori puroiul distruge o parte din membrane ,esind afara,iara dupa evacuare lui se formiaza o cicatricie.Abcesele mici pot rezorbi.
Tabloul clinic.Sediul si dimensiunele abceselor pot fi cit se poate de variate.De obicei ele apar in zonele de inflamatie supurativa.care serveste drept punct initial pentru formaria colectiei purulente(furunculului,limfadenitei s.a).Numai abcesele metastatice sunt situate departe de focarul principla de infectie.Forma cavitati poate varia de la simplu rotungit pina la compus din mai multe pungi si canale inchise la capat.In zona colectiei purulente,de regula,se observa o tumifactie pronuntata si o hiperemie a pielii.Aceste simptome lipsesc numa atunci,cind abcesul este situate mai adinc.
Un semn important al abcesului in prezenta altor semen ale inflamatiei acute este fluctuenta.Acest simptom se explica in felul urmator:lichidul(puroiul)aflat intr-o cavitate cu pereti elastic transmite socul sub forma de unda de la un perete in toate directile.Acest somptom lipseste cind peretele este foarte gros ,abcesul foarte mic si asezat in adincime.Un ajutor esential in aprecieria diagnosticului se poate obtine prin punctia exploratoare a cavitati cu ajutorul unui ac gros.
 In abcesul cronic simptomele inflamatiei acute pot lipsi aproape cu totul.In cazurile acestea tumefactia,sensibilitatia la durere ,fluctuenta si punctia exploratoare permit punerea diagnosticului.Este necesar diferentieria abceselui banal sic el rece,adica de colectia purulenta de origine tuberculoasa.Aciasta din urma se caracterizeaza printr-un focar tuberculos de baza,evolutie lenta,lipsa fenomenelor de inflamatie acuta.Abcesul mai trebue diferentiat de hematom,aneverism si tumorile vasculare.In cazul aglomarari puroiului in cantitate mare ,se observa de obicei o reactive totala violenta a organismului:hiperemie,astenie,inapetenta,insomnia,modificari ale compozitiei singelui,oscilatii de temperature de diminiata si seara(pina la 2.5grade si mai mult).
 In abcesele metastatice,de regula,gravitatea bolnavului este conditionata de afectiunea de baza.
Evolutia colectilor purulente ale tesutului celulo-adipos scubcutanat este de obicei favorabil; abcesele mici se pot rezorbi,iar cele mai mari se evacuiara si se cicatriziaza.Un pericol mare prezinta spargeria colectiei purulente in vri-ocavitate oarecare(articulatie,pleura).Extrem de periculoase sint colectile purulente localizate in organelle interne(ficat,plamini)si in apropieria venelor cu calibru mare.In aceste cazuri este posibil ruperia acestir colectii purulente in cavitate si  instalaria pleureziei supurative ori peritonitei ,implicaria in procesul de inflamatie a peretelui vecin cu instalaria ulterioasa a tromboflebitei ascendente.
In faza incipienta(pina la formaria cavitati cu puroi)colectia purulenta neceseta un tratament conservator,administratia locala si parenterala a antibioticilor.Daca colectia purulenta nu este mare ,se recurge de repetat ori la punctia ei cu aspirariea puroiului si introducerea solutiei  de antibiotic.In caz de tratament ineficace este necesar deschideria operatoare a abcesului.Urgenta internari chirurgicala este determinate de gradul deintoxicatie supurative.Daca  abcesul nu este mare ,se poate recurge la incizie,care poate fi efectuata la policlinica; in colectii mare de puroi sau in colectie purulente fuzate pot fi necesare incizii suplimentare.Inciziea se face in directia pliurilor cutanate,iar la extremitati-a linilor de flexie a articulatilor.Prin pozite de dimensiuni incizile trebuie  sa asigure scurgeria axima apuroiului.Cind colectile purulente sint localizate in adincime,punctiea exploratoare usuriaza incizia.La aparitia puroiului acul nu trebue scos;raminind pe loc ,el serveste drept calauz pentru incizie.Pentru interventiea chirurgicala in colectiele putulente mici este sufficient anestezia locala,iar pentru cele mari se cere narcoza de inductie.Daca procesul este insotit de o reactive generala excesiva,bolnavi cu abces trebue internati in sectia de chirurgie septic.
Dupa deschideria procesului si evacuaria puroiului se sterge cavitatea cu un tampon imbibat cu spirt ,apoi se introduce in ea un alt tampoin,imbibat cu o solutie hipertonica 5% de clorura de sodium,ungvent Visneevschii s.a.,care impedica lipiria marginilor rani si contribute la scurgeria secretiei din ea.Tamponul cu solutie hipertonica trebue schimbat peste 24de ore,iar tamponul cu ungvent Visnevschi poate fi lasat pe un termen mai indelungat.Solutiea de sare de bucatarie indeplineste functiea de exosmoza,prin urmare extrageria continutului lichid din plaga ,care irita pelia ce o inconjoara.Din aceste motive pielea din jurul plagi trebue unsa cu ungvent neutru.Daca plaga este mare si se imple cu tesut granulos,se recomanda sa se recurga la apropierea marginilor ei,lipindu-le cu fisii de leucoplast sau alipindu-le sutura per secundam.
FLEGMONUL
Flegmonul este o inflamatie supurativa acuta difuza a tesutului celulo-adipos scubcutanat,axilar,retroperitoneal s.a..Spre deosebire de abces,procesul in flegmon nu este delimitat,ci se propaga prin spatile laxe ale tesutului celular.
Flegmonul este provocat de obicei de stafilococi si streptococci,dar ca agenti patogeni poate fi considerate si alti microbe,care patrund in tesutul cellular prin leziunele intimplatoare ale pielei si mucoaselor sau pe cale hematogena.Flegmonul se poate produce si prin introduceria sub piele a diferitoe substante chimice(terebentin,petrol,benzina,s.a).
Flegmonul este o afectiune independent,insa el poate fi si o colectie a deferitor procese supurative(carbuncul,abces ,septicemia s.a.).Exsudantul inflamator se propaga prin tesutul cellular,trecind dintr-o tiaca aponeurotica in alta prin orificile pentru pachetele vasculo-nervoase.Departind tesuturile ,comprimind si distrugind vasele ,puroiul duce la necroza tesuturilor.
Dupa caracterul exudantului flegmonul poate fi seros,putulent ,purulent-hemoragic sau putrid.In functie de sediu ,inflamatiei supurative fuzat a tesutului celulo-adipos poate fi epifacial ori subfacial (forma intermusculara).
In unele cazuri flegmonul poarta denumire speciala.De exemplu,inflamatia tesutului celurar pararenal se numeste paranefrita,a celui paraintestinal-paracolita,a celui pararectal--paraprotita.De cele mai multe ori flegmonul se localiziaza in tesutul celulo-adipos subcutanat,datorita rezistentei lui slabe la infectie,traumatizmului fregvent si posibilitatii mari de infectare.
 Tabloul clinic.Acesta se caracteriziaza prin aparitia si extinderia brusca a tumefactiei dureroase,rosirea difuza a pielei deasupra ei,temperatura inalta(40grade si mai sus),durere,tulburarea functiei partiei lizate a corpului.Tumefactia prezinta un infiltrat dur.Cu timpul el se ramoleste si apare simptomul de fluctuenta.Evolutia clinica a flegmonului este rareori favorabila.Mai fregvent sint formelemaligne,cind procesul progresiaza rapuid si cuprinde zona de tesut celular subcutanat,intermuscular,fiind insotit de o intoxicatie grava.
Afectiunia incepe deseori brus cu cresteria temperaturi pina la 40 grade ,frison,cefalee,indispozitie.Temperatura este de cele mai multe ori constanta.Se observa o leucocitoza si o neutrofiloza excesiva.
In cazurile cind flegmonul subcutanat pare ca o afectiune secundara(osteomielita,artrita purulenta,pleurezita,peritoita s.a.),pentru puneria diagnosticului mai este necesar si evidentiieri de baza.
Flegmonul subcutanat primar poate duce la un sir de complicatie(limfadenita,limfangita,erizipel,tromboflebita,septicemie s.a.).
Daca flegmonul se extinde la tesutule inconjuratoare,mai apar artrite,tendovagenite si alte afectiuni supurative secundare.
Flegmonul subcutanat al tesutului celular se poate complica print-o tromboflebita ascendenta a venelor fetei si prin meningita purulenta.
Tratamentul olnavilor se face numai la spital.
Numa in faza incipienta a flegmonului se admite un tratament conservator.Acesta se reduce la urmatoarele:repaus la pat,imobilizaria extrimitati lezate,antibiotice administrate intramuscular in doze mari,lichide in cantitati mari,regim lacto-vegetarian,substante cardiotonice.Local in jurul flegmonului se injectiaza solutie de pencilina cu novocaina; se recomanda caldura uscata si raze ultrascurte.Daca procesul este delimitat ,colectile purulente instalate(flegmon delimitat),tratamentul conservator se termina prin incizia si drenaria lor.
In flegmonul ascendent nu se admite nici o intirziere a interventiei chirurgicale.Aciasta necesita narcoza generala.Se fac una sau mai multe incizii paralele,sectionind pielea si tesuturile celulo-adipos subcitanat.In faza incipienta flegmonul streptococi poate sa nu contina puroi.In aceste cazuri la deschidirea flegmonuli se observa o imbibitie seroasa si serohemoragica a tesuturilor.Plaga trebue tamponata usor cu tifon imbibat cu solutie hipertonica 5% de clorura de sodiu,cu ungventViisnevschi s.a.,ca urmare de obicei scade repede temperatura,se imbunatateste staria generala a bolnavului si dispar repede semnele locale ale inflamatiei.
Daca dupa interventiea chirurgicala si tratamentul general nu se observa vri-o imbunatatire ,se va avea in vedere vri-o complicatie locala sau generala:evolutia flegmonului,tromboflebita,erizipelul,colectiile purulente fuzate ori starea septica.
In flegmonul ascendent grav si in ineficacitatia tratamentului chirurgical si general ,avindu-se in vedere pericolul ce-l prezinta acesta pentru vieata bolnavului ,este indicata amputatia extrimitati.
Prognosticul in forma delimitata a flegmonului subcutanat este favorabil.In flegmonul ascendent,ca si in complicatile lui grave sau locarizarea lui in regiunia fetei,prognosticul este grav.

ERIZIPELUL
Erizipelul este o inflamatie acuta seroasa evolutiva in special a pielei,mai rar-a mucoaselor,provocata de streptococ.Inflamatia cuprinde toate straturile pielii si vasele ei limfatice.
Un rol in aparitia eriziperului il joaca predispozitia locala si generala a organismului.In majoritatea cazurilor infecatrea are loc pe cale exogena prin contactul cu streptococul patogen ,microtraumtism si plaga existenta.Rareori erizipelul are origine endogena,microbii fiind vehiculati din vre-un focar purulent situat in adincime prin limfa si foarte rar-pe cale hematogena(septicemie).
La bolnavi,care au avut in trecut erizipel,apare o sensibilitate crescuta a organismului si tendinta la recidive.De cele mai multe ori acesta din urma este o consecinta a traumatismului sau a racirii.
Tabloul anatomopatologic.Inflamatia seroasa sau serohemoragica se localizaza la inceput in stratul papilar al dermului,ceea ce se caracteriziaza prin rosata excesiva(forma eritimatoasa a eriziperului).In  caz de edem al stratului reticular si de dilatare a vaselor limfatice din regiunia lezata exudantul,deplasindu-se din stratul papilar spre straturile superficiale,duce la desprinderia epidermului,formind vezicule(forma buloasa).Implicarea tesutului celulo-adipos cubcutanat in procesul inflamator duce la formarea flegmonului(forma flegmonoasa).In rezistenta scazuta a organismului sau virulenti mari a infectiei se produc deseori necroze considerabile(forma necrotica a erizipelului).
Tabloul clinic.Erizipelul se caracteriziaza prin simptome clinice locale si generale pronuntate.
Pina la dezvoltarea semnelor locale poate avea loc o alterare a stari generale.Faza prodromala se caracteriziaza prin indispozitie,slabiciuni si cefalee.Mai tirziu apare un frison puternic,cefalee irezistibila,greata si varsaturi.Pulsul si respiratia devin mai accelerate,temperatura se ridica brusc pina la 40-41 grade mentinindu-se astfel sub forma de curba continua.
Bolnavul are inapetenta,insomnie,constipatie.oligurie,albuminurie;in sedimentul urinei pot fi eritrocite,leucocite,cilindei hialin si granulosi.Analiza singelui evidentiaza o anemiea normocroma moderata,leucocitoza accentuata,neutrofile si o diminuare a numarului de eozinofile.Cu insanatosire locul neutrofiliei il ocupa limfocitoza,iar eozinopene dispare.Ficatul si splina sint deseori marite.Se observa o hiperestezie a peilii.In intoxicatie grave este posibil delirul,excitatiea ,cefaleea.
De cele mai multe ori erizipelul apare pe fata,cap si membre inferioare si foarte rar pe mucoasa buzelor,vestibulului faringian si a faringelui.
Local erizipelul se manifesta prin durere arzatoare si senzatie de caldura in regiunea lezata,rosata aprinsa cu contururi dintate,facind impresia unor "limbi de foc".Pielea din zona inflamatiei este edematieata ,temperatura ei crescuta; sensibilitatea la durere este localizata pe marginea zona ei de inflamatie Simptomele enumerate caracteriziaza forma eritematoasa a erizipelului.In forma buloasa a erizipelului in urma desprinderii epidermului,care se produce sub acctiunea exudantului ,se formiaza flictene de marime variate.Continutul lor,cuprizind streptococi,prezinta un pericol mare,deoarece transmiteerizipelul prin contact.Exudantul poate fi purulent sau sangvinolent.
Boala duriaza 1-2 saptamini.Sfirsitul ei se manifesta prin defervescenta critica si transpiratie abundenta.Odata cu insanatosirea dispare edemul si rosata,in zona leziunei incepe descvamarea,parul de pe corp se rareste,iar sprincenele cad.
In erizipelul flegmonos modificarile ce au loc la suprafata pielii pot fi neinsemnate,iar in tesutul celulo-adipos subcutanat se produce imbibitie sero-purulenta si colectie de puroi.Starea generala a bolnavului poate fi agravata.Toate semnele clinice sint cu mult mai pronuntate decit in forma eritematoasa.
Nu sint rare cazurile ,cind la bolnavii extenuati,slabiti sau batrini ,ca si la cei cu hipovitaminoza sau cu tulburari neurotrofice,erizipelul trece de la foema buloasa ori flegmonoasa la forma necrotica.
Erizipelul din regiunia fetei are o evolutie relatica favorabila ,insa e insotita de un edem excesiv al tetei si pleoapelor.Forma flegmonoasa a erizipelului din regiunia paroasa a capului are o evolutie grava datorita colectilor mari de puroi ,desprinderi pielii ,colectiunelor purulente fuzate.
Pe trunchi erizipelul decurge cu intoxicati grave ,este deseori difuz si fugace.In cazul din urma inflamatiea poate aparea in regiunile care mai inainte au fost implicate in proces.
Erizipelul din regiunia extrimitatilor se intilneste in 26% din toate leziunile(mai ales sub formele eritimatoase si buloasa) si are o evolutie clinica grea,insotita de fenomene generale grave.
Inca din primele ore de evolutie a erizipelului apar dureri in extrimitati,care se propaga de-a lungul cailor limfatice si venelor extremitatilor lezate,din care se confund afectiunea cu tromboflebita acuta.
Erizipelul recidiv din regiunea extremitatilor superioare duce la edem indelungart si tulburari ale functiei miinilor.Recedivele erizipelului din regiunea extremitatilor inferioare duc deseori la elefantiazis.
Complicatile erizipelului:
1)extinderia procesului asupra tesuturilor din jur;
2)metastaza infectiei ori asocierea infectiei secundare si a toxinelor;
3)la extremitati leziunea supurativa a burselor sinoviale,tecilor tendidoase,articulatilor,muschilor si a partilor lor tendinoase,tromboflebite.
Tratament.Dintre metodile generale existente cel mai eficace este tratamentul cu antibiotice si sulfanilamide.Dintre antibiotice se folosesc mai des pencilina sodica,care se administriaza intramuscular in doze de 100000-200000 de unitati de 2-4 ori pe zi timp de 4-8 zile pina la disparitia rosetei si scaderia temperaturi.In afara de pencilina ,poate fi administrat cu succes bicilina(cite 300000 de unitati de 2 ori pe zi intramuscular).In fenomene septice se mai administriaza intramuscular cite 0.5 grame streptomicina pe zi per os teramicina si tetraciclina.Unor asemenea bolnavi se pot administra cu succes sulfanilamidele,dintre care mai eficace este streptocidul alb administrat per ost cite0.5 grame de 4-5 ori pe zi.Se mai recomanda sulfacilul si etazolul.
Pentru tratamentul local in regiunia lezata se folosesc cu succes razele ultraviolete(doze eritem),care in faza incipienta duc deseori la stingerea procesului patologic.In afara de raza ultraviolete(lampa de cvart) se aplica uneori tenghenoterapea,care da cel mai bun efect in cazurile necomplicate.In erizipelul recidiv ca si in leziunele extinse rengenterapea este contraindicata.
Pansamentul umed si baile sunt absolut contraindicate.In forma buloasa dupa curatirea su spirt a flictenei(bulei) se recurge la inciziea ei,iar pe regiunea lezata un pansament cu emulsie de sintomicina,suspensie de streptocid sau ungvent de tetraciclina 2% s.a.In forma flegmonoasa si gangrenoasa ,pe linga tratamentul descris ,se recurge la incizea colectiei de puroi ,drenazul plagii si indepartarea tesuturilor necrozate.
O importanta mare au:ingrijirea minuntioasa a bolnavului, regimul lacto-vegetarian bogat in calorii si vitamine.Bolnavii trebue numaidecit internati la spital.Ei stau culcati cu extremitatea lezata imobilizata,ceea ce are o importanta deosebita in complicatiea erizipelului prin tromboflebita.Este mai bine ca bolnavul sa fie izolat in boxa.El poate fi tratat insa si in sectiea de chirurgie septica ,daca personalul are o pregatirecorespunzatoare si respecta cu stricteta regulule de ingrijire a bolnavilor cu procese supurative,regulile de igiena individuala,regulile de aplicare a pansamentulor ,regulile de dezinfectie a pansamentului bolnavilor cu forma buloasa sau gangrenoasa.
Recedivele erizipelului se datoresc deseori focarului de infectie (fistule,ulcere,fisuri,intertrigo intre degete de la picioare s.a.) si deaceea ca masuri profilactce este necesar lichidaria lui .In caz de aparitie a elefantiazisului,sint indicate fizioterapiea(aplicat cu precautie ),tratamentul balneoclimatic,blocada cu novocaina s.a.
ERIZIPELOIDUL
Erizipeloidul Rozenbah,sau rugetul  porcin,este o boala infectioasa provocata de un bacil special.
Boala poate avea forma acuta,cronica si recidivanta.Se inbolnavesc mai des gospodinele,lucratori acupati cu prelucrarea carni crude ,pestelui ,vinatului.Boala este trecuta cu vederea deseori sau este luata drept erizipel al degetului,dermatita ,panaritiul sau limfangita.
Contaminarea se produce prin contact.Perioada de incubatiedureaza de la citeva ore pina la citeva saptamini,in medie 3 zile.
Histologic se constata o inflamatie seroasa a tuturol straturilor pielii cu edem pronuntat,limfostaza,largirea spatilor limfatice si ingramadirea de celule Erlih(mastocite) in lumenul lor.
Tabloul clinc.Inca din prima zi a boli pe fata dorsala a degetilor apare o tumefactie dureroasa si prurigenoasa, de culoare roza-rosietica,bine delimitata.Peste o saptamina pata devine rosie-purpurie,fiind insotita de prurit intens.Peste 2-3 saptamini toate modificarile sint in faza de involutie.
Procesul patologic se poate extinde la celelalte degete,pe partea dorasla a miini,fiind asociat cit odata de limfangita si limfadenita sau de artrita interfalangiana.Temperatura corpului se mentine nor,ala si starea generala a bolnavului ramine aproape neschimbata.
Erizipeloidul trebue diferentiat de erizipel ,limfangita acuta ,panaritiu, avindu-se in vedere ca in aceste afectiuni fenomenele sint mult mai pronuntate si temperatura corpului este inalta.In afara de acesta,erizipeloidul se deosebeste de pamaritiu prin prurit si lipsa sensibilitatii locale la durere.Erizipeloidul acut dureaza 10-20 de zile.
Este posibila trecerea procesului patologic in forma cronica sau recidivanta.
Profilaxia se reduce la masurile de protectie a miinilor lucratorilor industriei de carne si de peste pentru evitrea microtraumatismului si infectarii.
Tratamentul.Se administreaza pencilina sub forma de injectie intramusculara cite 100000 de unitati de 3-5 ori pe zi ,se imobilizeaza mina ,iar local se aplica un pansament cu ungvent;se poate folosi cu succes si renghenoterapea.Un rezultat bun poate di obtinut prin pansaent cu ulei-balzam si blocaz novocainic in teaca dupa metoda Visnevschi.Se mai administreaza si ser specific.
INFLAMATEAIEA VASELOR LIMFATICE.
Infamatia acuta a vaselor limfatice sau limfangita(lymphangoitis)este o afectiune cu character secundar;leziunea vaselor limfatice este mai des o conseccinta a procesului supurativ existent.Agentii patogeni si toxinele lor din focarul purulent ataca la inceput vasele limfatice mici.In faza aceasta de evolutie a limfangitei se observa o rosata pronuntata a pielii,care ceamana foarte mult cu aceea a erizipelului.Afectiunia se deosebeste de erizipel prin lipsa de contur al hiperemiei.
De la vasele limfatici mici procesul inflamator trece la trunchiurile mai mari.In cazurile acestea pe suprafata pielii se observa dungi rosi dure de-a lungul extrimitati pina la fosa axilara sau plica inghinala.
Procesul imflamator se extinde atit prin vasele limfatice superficial (limfangita vaselor superficiale),cit si prin vasele limfatice profunde(limfangita vaselor profunde).Uniori in procesul pathologic sint implicate atit vasele superficial limfatice ,cit si cele profunde(forma mixta);aceste forme se caracteriziaza prin edematiere,durere si leziune in regiunea ganglionilor limfatici(limfadenita).
Tabloul anatomo-patologic.Anatomopatologic se constata edematieria tesutului cellular si infiltratia inflamatoare a tesuturilor din jurul cailor limfatice.In lumenul vaselor limfatice in unele locuri se observa colectii de leucocite si microbe,iar in altele-tromboza vaselor limfatice mici.
In inflamatiea vaselor limfatice mai mari se observa uniori sectoare de infiltrate si colectii purulente(limfangita supurativa).Spre deosebire de forma seroasa,reactia imflamatoare in forma supurativa este mult mai pronuntata.Microscopic se poate distinge clar o largire a vaselor limfatice ,lumenul carora este implut cu conglomerate leucocitarsi mase trombotice.Tesuturile inconjuratoare in acasta forma de limfangita sint infiltrate cu leucocite si edematiate(tabloul perelimfangitei secundare).Inflamatiea indelungata ,care a provocat limfangita acuta,se stinge treptat ,ducind la limfangita cronica.In aceste cazuri tesutul conjunctiv ,indurindu-se,duce la tulburari in cerculatiea limfatica ,care au dreptu urmare aparitiea edemului sia tesutului conjunctiv de colagen.Aceste modificari pot duce la elefantiazis.
Tabloul clinic al limfangitei depinde de localizarea procesului pathologic,virulent si de gradul reactiei tisulare locale.Daca in limfangita vaselor mici se observa o rosata difuza,in limfangita vaselor limfatici mari,se produce o hiperemie sub forma de dungi de-a lungul acestor vase.
Tratamentul limfangitei are drept scop,in primul rind,lichidaria focarului primar,care a provocat leziunea vaselor limfatice(repaus general,imobilizare,pozitiea mai inalta a extremitatii,pansamentul cu grasimi si antibiotice).In formele complicate de limfangita(abces,flegmon s.a.)tratamentul se efectuiaza dupa regurile generale.
In procesul cu evolutie cronica,ce duce deseori la oblitararea lumenului vascular si la edeme,se recomanda fizioterapia.
LIMFADENITA
Limfadenita(lymphadenitis),afectiune cu character secundar,este o consecinta a procesului inflamator primar dintr-o regiune oarecare a corpului.Procesul inflamator supurativ al ganglionilor limfatici are un character primar extreme de rar.Limfadenita este provocata de obicei de streptococci ,stafilococi si alti microbe patogeni ,insa de cele mai dese ori flora este mixta.Ea este o consecinta a vehicular microorganismelor,toxinelor lor si produselor de necroza tisulara si instalari procesului inflamator in ei .Infectiea poate patrunde prin pielea  sau mucoasele lezate si pe cale hematogena.
Din punct de vedere anatomopatologic inflamatiea ganglionilor limfatici poate fi seroasa,supurativa si productive.Daca procesul trece de la ganglion limfatici la tesuturile inconjuratoare ,se dezvolta o periadenita,pentru care este characteristic imobilitatia ganglionilor limfatici.
Din punct de vedere al evolutiei poate fi acuta sau cronica.
Limfadenita acuta se caracteriziaza print-o evolutie variata.
Daca focarul purulent care a provocat limfadenita este lichidata la timp,hiperemiea dispare,exsudatul se resorbe ,ganglion limfatici se micsoriaza si dispare sensibilitatia lor la durere.In cazul cind infectiea este extreme de virulent sau organismul are o rezistenta scazuta,se poate declansa o inflamatie supurativa a ganglionilor limfatici.
Limfadenita acuta poate capata o evolutie cronica.
Limfadenita supurativa incepe cu o limfadenita catarala-hiperplastica,careia  ii urmeaza  infiltratia purulnta a ganglionilor si focare mici de liza purulenta,care contopindu-se ,duc la dezintegrarea ganglionului limfatic.Cind in procesul supurativ este implicat capsula ganglionului limfatic si tesuturile inconjuratoare,se dezvolta adenoflegmonul.In flegmonul putrid din cavitatia bucala ,paradontoza,angina gangrenoasa,escare s.a. ganglion limfatici pot fi atins de un process gangrenos ,caruia ii urmiaza dezintegraria lor putrida(limfadenita putrida).
Actiunia indelungata al limfadenitei aparute in urma procesului supurativ se va avea in vedere ,ca ganglion limfatici se pot mari si in unele boli infectioase sau in alte afectiuni(scarlatina,difterie,gripa,boli venerice,tuberculoza,limfogranulomatoza si umori maligne).
Tratament.La baza tratamentului se gaseste tualeta focarelor de infectie(primare si secundare) si masurile necesare pentru intarirea organismului.Metodele de tratament pot fi impartie in trei grupe:
1)Actiunia exercitata asupta  infectiei din focarul primar si ganglion limfatici-antibiotice,sulfanilamide s.a.
2)Interventia chirurgicala-deschideria si drenarea focarului purulent primar si limfadenitele suputative.
3)Actiunia exercitata asupra intregului prganism in scopul mariri fortelor lui protectoare si micsorarii intoxicatiei.
Antibioticile cu spectrul larg de actiune duc la insanatosire in multe cazuri de limfadenita.
In tratamentul limfadenitei este foparte important repaosul absolute al regiunii lezate a corpului.
TROMBOFLEBITA
Tromboflebita este o inflamatie a venelor associate cu tromb ,spre deosebire de flebita,care nu are tromb.
Numarul bolnavilor de tromboflebita a crescut considerabil in ultimii ani.In mai multe de 90% din cazuri sunt lezate ramurile venei cave inferioare,in special vaselor extremitatilor inferioare ,mai ales ale celei stingi.
Afectiunia se intilneste mai des la femei decite la barbate.Se imbolnavescc de tromboflebita mai ales persoanele in virta de la 20 de ani.
Un rol important in etiologiea acestei afectiuni revine infectiei,incetinirea torentului circulator din vene,scaderi reactivitati organismului ,modificari sompozitiei singelui,cresteriea guagulabilitati lui si lezarilor vaselor,in special a intimei.
Tromboflebita poate fi acuta,subacuta si cronica.Dupa localizare se desting:tromboflebita profunda si tromboflebita superficial,iar dupa caracterul
Tabloul clinic.In primile zile ale boli in tromboflebita acuta profunde bolnavul simnte durere intense la extrimitati,temperature corpului creste pina la 39.5-40 grade,apare un edem pronuntat in toate extremitatea,a carei piele devine intinsa,lucioasa,palida si uniori cianotica.
Extremitatia bolnava este de obice mai rece decti extremitatia sanatoasa.In cazurile cind tromboflebita acuta trece in trombofletbita supurativa,se formiaza multe abcese de-a lungul venei trombozate,care poate duce la flegmonul extremitati.La unii bolnavi tromboflebita acuta trece  in tromboflebita supurativa sau cronica.
In cele mai multe cazuri tromboflebita acuta se vindica si nu trece in forma cronica.Durata evolutiei tromboflebitei acute osciliaza intre 10 zile si 3 luni sau chiar mai mult.
Tromboflebita acuta superficial incepe cu durere moderata de-a lungul trunchilor venosi ,ascesiunea temperature corpului pina la 37.5 ,reareori pina la 38grade,  mai tirziu temperature devine subfebrila sau normal.Se observa o edematiere neinsemnata a extremitati lezate,pielea de-a lungul venelor este deseori hiperemieata sub forma de dungi,in regiunia venelor aparindurati avind diminsiuni diferite in functie de diametrul venei lezate.Aceste inflamati-tromi-pot fi determinate prin palpatie efectuata cu precautie.La extremitatile inferioare tromboflebita se intilneste mai des in vena superficial mare.Boala duriaza 10-30 de zile.
Tromboflebita cronica duriaza de la citeva luni pina la un an si maimult.Tromboflebita cronica superficial nu este deobicei insotita de edem,insa prezinta de-a lungul venelor cordoane bine pronuntate ,putin dureroase pipait,avind de cele mai multe ori aspect de nodule moniliforme(in forma de matani).Tromboflebita cronica recidiviaza destul de des.
In tromboflebita migratoare procesul pathologic cuprinde in primul rind venele superficial ale axtremitatilor superioare si inferioare.Pe neasteptate apar de-a lungul venelor niste nodule durerosi,de asupra carora pielea se tumefiaza si devine rosie.Astfel de nodule se formiaza de-a lungul venelor spuperficiale in diferite regiuni ,cind la o extremitate ,cind la alta.Starea generala a bolnavului ramine aproape neschimbata.Temperatura migratoare da deseori recidive si duriaza ani de-a rindul cu perioade scurte de remisie.Aceasta boala se intilneste mai des la barbate.Ea se caracteriziaza prin leziunia simultanta a arterilor si face parte din grupul trombangitei  obiliterante.
Trombozele si emboliele posoperatori sint complicati grave ,care apar de obicei peste 7-10 zile dupa interventiea chirurgicala si se localiziaza mai des in vena femurala si in venele muschiului gastrocnemiean.Aceste complicati seinstaliaza mai des dupa operatile effectuate pe organelle cavitati abdominal.Cel mai mare process de tromboze se produce in urma operatilor cancerului.Trombozele se declara mai des la bolnavi care stau nemiscati la pat timp indelungat.Trombozele ce intilnesc rar la bolnavi ,care in scurt timp dupa operati incep sa faca miscari sis a imble.
Tratament.Tratamentul tromboflebitei poate fi conservator si chirurgical.In tromboflebita acuta,mai ales cind procesul pathologic se desfasoara in venele profunde ,se recomanda un regim strict la pat,menit sa impedice extinderia infectiei si aparitiea embolielor.Atela si pozitiea putin ridicata a extrimitati contribute la imbunatatirea refluxului venos,la diminuaria edemului si calmarea dureri.Se recomanda lichide abundente(pina ls 2-3l pe zi),daca nu sint contraindicate din partea sistemului cardiovascular.
In tromboflebita acuta si subacuta a venelor superficial bolnavul are voe sa-si schimbe pozitiea in pat,sa se aseze,sa-si scoata atela pe 10-20 de minute sis a tina extremitatia inpozitie orizontala.Pentru imbunatatirea circulatiei colaterale in tromboflebita  subacuta si cronica  a venelor superficial si profunde se recomanda prisnite.In tromboflebita acuta ,in special in primele zile de boala ,in legatura cu intensificarea dureri nu se recomanda proceduti termoterapice,pansamente cu grasimi.Pentru calmaria dureri si imbunatatirea circulatiei colaterale este necesar blocajul lombar dupa metoda A. V.Visnevschi.In tesutul adipos pararenal al parti lezate se fac 2-3 injecti de solutie 0.25%-0.5%de novocaina cite 80ml la interval de5-6 zile.Frigul in scop therapeutic in astfel de cazuri se admite numai atunci,cind se determina pulsul in arterile piciorului lizat.Daca pulastiea este slaba sau lipseste cu totul,frigul duce la intensificarea spasmului arterial.
Metodele fizioterapeutice (cvartul,soluxul,razele infrarosi,s.a.) sint indicate in tromboflebita cronica avenelor superficial in perioada de organizare a trombului.Tratementul balneoclimatic(Peatigorsc,Soci-Matesta) poate fi indicat strict individual numai in tromboflebita cronica a venelor superficial(in perioada deremisie) fara tulburari trofice(ulcere, dermatite s.a.).
Pentru tratamentul tromboflebitelor pe linga remedial expuse maisus se administriaza anticuagulante .Anticuagulantele(hirudina,citrate de sodiu,heparina,dicumarina,dicumarol,neodicumarina,pelentan s.a.)micsoriaza  cuagulabilitatia singelui.Chirdoterapia(lipitori) trebue aplicate numai in perioada acuta si numai bolnavilor ,carora le sint contraindicate anticuagulante.
Nimerind din glandele lipitorilor in singe,hirudina micsoriaza viscozitatea si cagulabilitatea lui; odata cu aciasta dispare si spasmul arterilor .Lipitorile pot fi aplicate de odata cite 5-10 de-a lungul vasului lizat al extremitati.Procesul poate fi repetat peste 5-6 zile.Pielea de pe extremitati trebue rasa cu briciu si spalata cu apa calda fara sapun.Pentru ca lipitorile sa se prinda mai repede,pielea trebue udaca cu solutie de glucoza sau cu apa dulce.Nu se admite zmulgeria lipitorilor.Sugind 10-20 ml de singe,ele se desprind singure.Lipitorile sint contraindicate in anemie, cuagulabilitatia redusa a singelui,in primele luni de sarcina sau in timpul tratamentului cu medicamente ce contin mercur.
Dicumarina si neodicumarina (pelentanul) reduc continutul de protombina din singe ,impedicind in felu acesta  formaria trombilor noi si contribute la distrugeria trombilor existente .Aceste preparate se administriaza numai sub controlul stict al continutului de protrombina in singe,norma ei oscilind intre 87% si 100%.In tromboflebita cantitatia de protrombina atinge 117-127%.
Reduceria cantitati de protrombina in singe pina la 25-30% este considerat limita fiziologica posibila ,depasiria cariea poate duce la hemoragie din nas-episacsis,din gingini-gingivoragie,din uter-metroragie si la hematurie s.a.
Dicumarina se administriaza dupa schema urmatoare:primele 3 zile cite 0.1 grame de 2 ori pe zi, iar in zilele urmatoare cite 0.025grame de 2 ori pe zi.Odata in 2-3 zile se determina continutul de protrombina in singe.Cel putin de 2 ori pe saptamina se face analiza urinei.Pentru o serie de tratamente sint necesare 1.5-3.5 grame de dicumarina.

Neodicumarina (pelentanul) este mai putin toxic decit dicumarina; se administriaza cite 0.1 gr de 2 ori pe zi.Daca cantitatia de protrombina din singe scade pina la 40% ,doza preparatului trebue redusa pina la 0.1 gr pe zi.Pelentanul se administriaza cite 0.3gr de 2 ori pe zit imp de 3 zile ,iar daca protrombina scade pina la 40%,doza trebue micsorata la 2 ori .Repezeciunia cu care cantitatia de protrombina scade sub actiunia anticuagulantilor depinde de virsta si sensibilitatea individuala a bolnavului  fata de aceste preparate.Foarte sensibil fata de ele sint bolnavi peste 60 de ani.La aparitiea microhematurinei administraria preparatului trebue suspendata temporar.La aparitiea altor semen de hemoragie administraria preparatului trebue suspendata definitive; in locul lui se administriaza substante ce sporesc coagulabilitatia singelui( vitamina K,solutie 10% de clorura de calciu per os,transfuzie de singe si ser in doze hemostatice).
Anticoagulantele sint contraindicate in plagi recente,ulcere,tuberculoza pulmonara(forma deschisa),boli de renichi ,ficat,diateze hemoragice s.a.Daca temperature e inalta sau daca presupune tromboflebita supurativa ,se administriaza antibiotic.
Dintre metodele chirurgicalesint indicate ligature venelor,flebotomiea si venectomiea.
In tromboflebita supurativa ascendenta ligature venei trebue aplicata mai sus de tromb ,in segmental neatacat de procesul inflamator.Ligatura venei trombozate aplicata in apropieria segmentului inflamat nu impedica extinderia trombului mai sus de ligature.
Flebotomiea-venesectiea-este indicat in tromboflrbita supurativa .Deschideria paului venos se face ca si in colectile purulente cu tamponament si tratamentul ulterior al plagilor supurative.
Venectomiea- excizia venelor-se face in tromboflebita subacuta si cronica a venelor superficial in toata lungimea lor cu aplicarea preliminara a ligaturilor venei superficial principale in locul ei de confluent cu vena profunda.Dupa ce plaga operatoare  este pulverezata cu antibiotic ,se aplica o sutura etansa-sutura per primam.In perioada posoperatore(peste 2-3 zile dupa operati)se reincepe tratamentul cu preparat anticuagulante.
Excizia venelor superficial trombozate ,mai ales in dilatatiea lor varicoasa ,prezina avantaze ,intrucit il scuteste pe bolnav de recidivile tromboflebitei si ii grabeste restabilirea capacitate de munca.
Dinte complicatile grave posibile al tromboflebitei si trombozelor postoperatori ale venelor mari trebue avut in vedere si emboliea arterei pulmonare.Tromboemboliele pot duce la septicopiemie.
Profilaxia tromboflebitei este determinate de tratamentul inceput la timp al boli,care duce la complicati prin evolutiea sa.Dilatariea varicoasa a venelor,ulcerele trofice s.a. ,necesita tratament chirurgical.
Trebue luate masuri necesare pentru combateria deshidratari anti- si postoperatore,ce poate surveni la bolnavi in stare grava ,in special la cei de cancer.Pentru profilaxia trombozelor si tromboflebitelor postoperatore este strict necesar crutarea tesuturilor in timpul operatiei.O ingrijire buna a bolnavului dupa operatie joaca si ea un rol important in profilaxia acestor complicatii.
Daca procentrul de protrombina din singe este crescuta,se administriaza anticuagulante ,mai ales atunci cind bolnavului ii sint interzise miscarile active.